[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de FlaviusM

Mihnea Dragomir:

In conditiile legilor de azi, un partid politic care sa sustina o transformare ca cea pe care o propuneti nu poate functiona. Din ce stiu legea nu permite existenta unui partid care sa sustina deschis inlocuirea unor elemente fundamentale ale sistemului de azi, asa ca "lupta politica" de care vorbiti nu prea poate fi pusa in practica.

Eu nu am auzit ca legea să interzică un partid care să susţină înlocuirea votului egal cu votul cenzitar. Dacă ar fi aşa, înseamnă că un astfel de partid ar trebui mai întâi să susţină schimbarea unei asemenea legi coercitive, fiindcă orice lege este activă până când este abrogată.

In orice caz, ce intelegeti prin "esecul democratiei universale"? Va referiti la criza economica actuala sau la alte aspecte?

Criza economică este ultimul rezultat al unei crize care a afectat mai întâi fibra morală. Criza la care mă refer este o criză a valorilor şi o criză dată de (contra)selecţie. Şi nicăieri nu se vede contraselecţia mai bine decât în politică, fiindcă domeniul politic a fost cel mai mult expus democraţiei universale. Este suficient să comparaţi discursuri parlamentare de acum 100 de ani cu discursurile din parlamentul de azi, ca să vă edificaţi. O cale şi mai simplă este să comparaţi persoanele care au condus guvernul României în aceste perioade: pe Kogălniceanu cu Văcăroiu, pe Titu Maiorescu cu Victor Ciorbea, respectiv pe Ion Brătianu cu Boc.

Chiar luand in consideratie ultimii cativa ani de criza severa, lumea nu a dus-o niciodata atat de bine, comparativ cu alte epoci. Chiar in perioada pe care se pare ca o admirati atat (Romania inainte de primul razboi mondial), 80-90% din romani traiau intr-o mizerie absoluta. Nu cred ca doriti intoarcerea la asa ceva.

Glumiţi, nu ? Nicicând puterea de cumpărare nu a ajuns la cote atât de joase cum a ajuns acum. Nevoia femeilor de a lucra este de dată foarte recentă, până atunci bărbaţii câştigau suficient dintr-un salariu, chiar de funcţionar sau de muncitor calificat, încât familiile (mai numeroase atunci) să trăiască cu mai multă lejeritate financiară decât trăiesc acum cu două salarii. Dacă nu cumva trei, fiindcă s-a ajuns în multe familii ca cele două salarii reunite să nu mai ajungă pentru acel 1 maxim 2 copii, şi să trebuiască încă un part-time.
Străbunicul meu a fost învăţător în comuna Oituz. Din salariul lui de institutor, dar şi cu ajutorul simţului gospodăresc al soţiei lui, se întreţineau 6 copii, care toţi, băieţi şi fete, au făcut facultatea. Unul dintre băieţi a fost bunicul meu, el a ajuns profesor la seminarul din Roman. Din salariul lui de profesor au trăit soţia şi cei trei copii ai lor, rămânându-i destul încât să-şi clădească o casă, casă care e şi astăzi de referinţă pentru arhitectura Romanului.

Casa în care locuiesc eu acum, casă D+P+E+M, a fost construită de o familie încă tânără în anul 1930. El era român de pe Valea Timocului (Serbia), de unde a fugit, flăcău fiind şi trecând Dunărea înot. Singurul obiect pe care l-a luat, în afară de chiloţii de înot, a fost o icoană de mari dimensiuni, care i-a servit drept...plută. S-a angajat la o covrigărie în Bucureşti şi s-a căsătorit cu o colegă care lucra tot acolo. În anii 20 aveau deja plăcintăria lor. În 1930 şi-au făcut casa, în care se făceau şi plăcinte. În anii 40 aveau şi două cinematografe şi făcuseră o altă plăcintărie. Casa au lăsat-o drept zestre fetei (pe care am moştenit-o eu), iar cele două cinematografe le-au lăsat celor doi băieţi. Aceasta era puterea de cumpărare de atunci. Oare covrigarii de azi mai au asemenea posibilitate ? Iată şi cazul Veronicăi Micle, soţia unui reputat profesor universitar de la Iaşi. Din salariul de profesor, trăia lejer şi Veronica Micle şi cele două fete ale ei, luând lecţii de canto de la cei mai scumpi artişti ai epocii.

În anii 30, un locotenent în armată câştiga 2800 de lei, iar un colonel 6000 de lei. Preţurile pentru brânza telemea variau între 1,20 lei şi 2, 80 lei. În linii mari, un colonel îşi putea cumpăra 4 000 de kilograme de telemea din solda pe o lună. Câtă brânză câştigă coloneii de azi ?

Nu sunt de acord cu analogia Romania = Sticla SRL. Un stat nu este o societate comerciala.

La ce aspect anume vă referiţi, de natură să invalideze analogia ?

Pe langa asta, nu prea mi-este clar care ar fi diferenta practica intre ce este acum si cum ar sta lucrurile dupa o asemenea reforma. De ce credeti ca sistemul propus de dvs. ar fi mai cinstit sau ar functiona mai bine?

Eu nu propun utopii. Eu vorbesc de lucruri care au funcţionat în practica şi experienţa istorică.

De exemplu, ce rezultate urmariti sa obtineti prin votul cenzitar? Ce anume ar merge mai bine in Romania daca, la nivel oficial, prin lege, o categorie restransa de oameni ar detine intreaga putere de decizie? Nu spun ca acum nu e tot cam asa, dar macar acest lucru este neoficial si in buna parte rezultatul coruptiei; in sistemul propus de dvs., noi am fi cetateni de categoria 2.

Şi nu ar fi mai cinstit ca legea să consemneze oligarhia? Şi ce înţelegeţi, exact, prin "cetăţeni de categoria a 2-a"? Faptul că nu am putea vota în colegiul electoral 1, că, pedeştri fiind, nu am fi în Ordinul Ecvestru ? Nu am asemenea orgolii, nu îmi doresc să fiu patrician. Mă simt bine ca plebeu şi sunt conştient că sunt la fel de moştenitor al Romei cum sunt şi patricienii. Şi noi, plebeii, am dat mereu oameni mari împărăţiei, cum au dat şi patricienii. Discordia între clasele sociale, discordia dintre bogaţi şi săraci este, după mine, o aiureală înteţită în vremurile din urmă.