Discernamantul in citirea cartilor duhovnicesti
“Sa citesti, pe cat poti, vietile sfintilor care accentueaza pocainta, ca sa te folosesti. Nu citi carti dogmatice, deoarece nu sunt pt. incepatori. Dar chiar si mai tarziu, daca nu stii carte (daca nu ai suficienta pregatire duhovniceasca si carturareasca), sa nu le citesti, deoarece precum din pricina Filocaliei unul lipsit de carte cade in inselare, intelegand-o anapoda, la fel si cartile dogmatice te pot duce la o astfel de inselare. Inselarea din Filocalie (atunci cand Filocalia e inteleasa gresit) va pricinui o liniste diavoleasca a simtamantului fals ca nu esti decat cu putin mai jos (in smerenie) decat Sfantul Grigorie Sinaitul. Iar erminia dogmei il face pe cel fara carte, desi este o fiara salbatica si plin de invidie infricosata, sa creada ca este Sfantul Marcu Eugenicul.
Fireste, si studiul potrivit este si el o problema a staretului (sau a duhovnicului), dar in mod simplu voi pune si in aceasta gandul meu. La inceput un capitol pe zi din Evanghelie este absolut necesar si pentru sfintirea noastra, deoarece alunga toate cele rele. De asemenea, carti patristice, prin care sa poti intelege Evanghelia, deoarece toate cele patristice sunt rauri ce izvorasc din Evanghelie.
Cand mergem pe cursul raurilor aflam izvorul si nu cadem ca protestantii in vagauni. Sinaxarul ajuta mult deoarece in el fiecare poate afla orice fel de vitamina de care are nevoie sufletul sau. Este bun si sinaxarul zilei. De asemenea, Sfantul Ioan Scararul este absolut necesar pentru fiecare monah (ca prototip), precum si Patericul, Lavsaiconul, Limonariul, Sfantul Efrem, Razboiul Nevazut, Filocalia (daca esti cu carte) – afara de cele referitoare la Rugaciunea mintii, deoarece acolo este nevoie sa ai si nevointa ca sa intelegi si nu-ti va ajunge numai faptul ca esti invatat ( de nu vei avea si un povatuitor experimentat, care este foarte necesar). Deoarece este primejdios sa amestece cineva lacrimile sale ieftine cu cele pretioase ale Sfintilor Parinti si sa se insele. Iar aceasta este cu atat mai periculos pentru caracterele sentimentale.
Acelasi pericol, poate si mai mare, poate veni din lucrarile Sfantului Simeon Noul Teolog (prin intelegerea gresita, neduhovniceasca a lor ), deoarece unii ca acestia amesteca, afara de lacrimi, si dumnezeiasca dragoste a Sfantului cu propriile lor simtaminte, precum si dragostea Sfantului pe care o avea catre staretul sau, cu sentimentalismul lor de multe ori bolnav si plin de toxine duhovnicesti, lucru pe care este greu sa-l inteleaga" - Cuviosul Paisie Aghioritul
|