[FlaviusM]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Non sequitur. "Nediscriminare" nu înseamnă "vot universal şi egal". Dovadă că aşa stau lucrurile, este că principiul nediscriminării este un pic mai vechi decât Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948. Spre exemplu, îl găsim menţionat în Constituţia de la 1866, care, în articolul 10, scrie că: Nu exista in Stat nici o deosebire dee clasa. Toti Romanii sunt egali inaintea legei si datori a contribui fara osebire la darile si sarcinile publice. Şi totuşi, constituţia României Clasice prevede votul cenzitar, explicitat în articolul 57 şi următoarele (op.cit.). Cum nu putem crede că România a avut timp de decenii o Constituţie contradictorie, care la rândul ei a fost croită pe tiparul altor legi fundamentale ale statelor dezvoltate, înseamnă că singura explicaţie este că în mintea unora dintre noi a survenit ceva: o schimbare a înţelegerii privind concepte precum "nediscriminarea" sau "egalitatea".

Exact, conceptele de egalitate si nediscriminare sunt astazi intelese altfel decat in 1866. Pentru anul 2012, folosim intelesul modern, nu cel valabil in secolul XIX. Votul cenzitar era atunci compatibil cu aceste idei, acum nu mai este.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Şi totuşi, raportul dintre venitul cuiva şi preţul unui gram de aur este indicatorul cel mai cunatificabil, mai clasic şi universal acceptat privind puterea de cumpărare. Aţi auzit de expresia "the golden standard" ? Ei bine, de aici provine.
Mă tem că sunteţi victima unei propagande comuniste, precedată şi succedată de una liberal-modernistă, ale cărei clişee au fost mereu sintagme precum "viaţa mizeră a ţăranului". Sau, din acelaşi registru "a se arunca la lada de gunoi a istoriei" etc. Ca să mă refer numai la pretenţia că accesul la educaţie era redus sau că posibilităţile de ascensiune socială erau practic inexistente, am să mă limitez a menţiona doar scriitorii mari, ale căror biografii (grosso modo) probabil că vă sunt cunoscute. Oameni precum Creangă, Rebreanu, Goga, etc, etc, proveneau direct din rândurile ţărănimii. Foarte puţini dintre ei proveneau, precum Alecsandri, din rândurile suprastructurii sociale. Comparaţi cu câţi colegi ţărani aţi avut dv la facultate. Abia astăzi, în urma dezastrului social rezultat ca urmare a democraţiei universale, este foarte greu, dacă nu imposibil, unui tânăr ţăran să acceadă la educaţie înaltă. Şi la schimbarea clasei sociale, alta decât că din ţăran devine lumpen-muncitor ameninţat de şomaj. În vremea bunicilor noştri, încă se mai putea. Chiar şi în vremea părinţilor noştri, cu toată vitregia comunistă, încă se mai putea. Mult mai greu se mai poate în zilele noastre.
Şi feudalismul, ca şi democraţia universală, a cunoscut etape de advenţiu, de apogeu şi de crepuscul. Dacă ne referim la zorii Evului Mediu, orice ţăran care avea un cal, ştia călări şi era capabil să poarte o armură, putea deveni, şi devenea adesea, cavaler. Deşi cavalerul reprezenta gradul cel mai de jos al ierarhiei nobiliare, cel care avea acest titlu aparţinea în mod autentic clasei nobililor. Nu era niciun fel de mezalianţă ca o prinţesă să se căsătorească cu un cavaler şi nu cu un duce. Această capacitate de a accede în clasa superioară a nobililor s-a menţinut tot timpul, Ardealul fiind plin până în zilele noastre de zeci de mii de nobili, ajunşi ţărani scăpătaţi, ale căror diplome imperiale de înnobilare zac prin pod. În forme specifice, ierarhie nobiliară din care se putea ieşi şi în care se putea intra a existat şi dincoace de Carpaţi. Până în zilele noastre există deosebire în Moldova între sate de răzeşi, adică de mică nobilime ţărănească şi satele de ţărani din clasa inferioară. Pentru noi, ei sunt la fel, dar ei se deosebesc şi, pe alocuri, încă mai ţin cont de asemenea lucruri.".

Mi se pare ca ocoliti problema generala si va folositi strict de exemple izolate. Cati analfabeti existau in 1880 pentru fiecare Rebreanu sau Creanga? Oricum, se poate gasi fara probleme care este proportia de indivizi cu educatie superioara si veti vedea ca procentual, din populatia Romaniei, aceasta proportie este net superioara azi fata de epoca pe care o luati ca etalon.
Nu conteaza pretul unui gram de aur cata vreme viata majoritatii populatiei este mizera. Nu de statistici vorbim aici, ci de nivelul practic de trai, care este de fapt ceea ce conteaza. Asa cum am spus, in comparatie cu situatia de azi, in medie, oamenii de atunci traiau mai putin, aveau o educatie mai redusa, acces la servicii de sanatate extrem de restrans, protestie sociala practic 0, posibilitati de avansare sociala minime, drepturi mai putine decat astazi. De ce ne-am intoarce la o astfel de situatie?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

În mod cert, din lista menţionată, va fi un mediu mai prielnic pentru afaceri, din moment ce exact oamenii pricepuţi la afaceri vor beneficia de acces în colegiul 1. Salariile vor creşte prin diminuarea gradului de impozitare, care a ajuns la cote nemaiîntâlnite în istorie. Plătim MULT mai multe impozite decât plăteau nu ţăranii liberi, ci ţăranii iobagi ai Evului Mediu, adică ultima clasă socială feudală. Informaţi-vă cât era dijma, claca şi cu zeciuiala în vremea aceea, însumaţi şi vedeţi că vă iese mai puţin decât plătiţi dv impozite, taxe şi "contribuţii sociale". Desigur, reversul medaliei unui stat economic minimal, care este contrariul unui "stat social", economic maximalist şi politic paternalist de azi, este că, în teorie, asta înseamnă mai puţine şcoli, spitale şi că va trebui să plătiţi autostrăzile. Pe toate acestea le plătiţi, dealtfel, şi acum. Şi plătiţi mult mai mult decât fac.

Sper ca realizati ca decizia concentrata strict si oficial numai la nivelul marilor oameni de afaceri nu va duce la o crestere a salariilor, ci probabil la o scadere a lor, in paralel cu schimbari la nivelul legislatiei muncii defavorabile salariatilor sau chiar, in timp, la o legislatie restrictiva si pentru micile afaceri.
De ce credeti ca trecerea spre "mai putine scoli si spitale" e ceva bun?