[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de FlaviusM

Exact, conceptele de egalitate si nediscriminare sunt astazi intelese altfel decat in 1866. Pentru anul 2012, folosim intelesul modern, nu cel valabil in secolul XIX. Votul cenzitar era atunci compatibil cu aceste idei, acum nu mai este.

Nu ştiu dacă folosm înţelesul "modern" fiindcă vrem noi, sau îl folosim fiindcă el corespunde unui mainstream, noi fiind încorporaţi în el fără să o dorim neapărat: prin educaţia primită în şcoli, prin lecturile pe care bibliografiile obligatorii care ni s-au cerut, prin alte metode de care arta îndoctrinării oamenilor niciodată nu a dus lipsă.

Mi se pare ca ocoliti problema generala si va folositi strict de exemple izolate. Cati analfabeti existau in 1880 pentru fiecare Rebreanu sau Creanga? Oricum, se poate gasi fara probleme care este proportia de indivizi cu educatie superioara si veti vedea ca procentual, din populatia Romaniei, aceasta proportie este net superioara azi fata de epoca pe care o luati ca etalon.

Domnule, eu nu am contestat că, procentual, cei care au făcut studii medii şi superioare sunt, astăzi, mult mai numeroşi decât în trecut. Foarte mulţi au pierdut prin şcoli timp pe care l-ar fi putut folosi mai bine decât au făcut-o. Rezultatul este că vedem măturători cu liceul făcut, taximetrişti cu diplomă de ingineri în dulap şi farmaciste care sunt vânzătoare de medicamente. Un alt rezultat este semi-analfabetismul absolvenţilor, expresie a unui învăţământ de tip fabrică. Vedem oameni cu studii superioare care scriu "a-m considerat ca", "in timpul la concediu meu" şi alte năzbâtii din registrul limbajului şoferesc.

Nu conteaza pretul unui gram de aur cata vreme viata majoritatii populatiei este mizera. Nu de statistici vorbim aici, ci de nivelul practic de trai, care este de fapt ceea ce conteaza. Asa cum am spus, in comparatie cu situatia de azi, in medie, oamenii de atunci traiau mai putin, aveau o educatie mai redusa, acces la servicii de sanatate extrem de restrans, protestie sociala practic 0, posibilitati de avansare sociala minime, drepturi mai putine decat astazi. De ce ne-am intoarce la o astfel de situatie?

Unele dintre cele menţionate, precum faptul că trăiau mai puţin, sunt consecinţa unor câştiguri de ordin tehnic, în acest caz legat de antibiotice. Sunt lucruri care oricum s-ar fi petrecut. Este ca şi când aţi pune problema: "domnule, astăzi, în democraţia universală, avem metrou. Unde ai văzut dumneata metrou pe vremea lui străbunicu'? Deci, vremurile de azi sunt mai bune!"
A fi cu adevărat tradiţionalist nu înseamnă a viza o lume în care antibioticele să fie interzise, sau în care oamenii să nu beneficieze de internet ori de lumină electrică, după cum conţii de azi nu mai merg în şarete, ca străbuncii lor, ci folosesc automobilul. Toate acestea, însă, nu au nicio legătură nici cu ordinea socială, nici cu forma de guvernare.

Sper ca realizati ca decizia concentrata strict si oficial numai la nivelul marilor oameni de afaceri nu va duce la o crestere a salariilor, ci probabil la o scadere a lor, in paralel cu schimbari la nivelul legislatiei muncii defavorabile salariatilor sau chiar, in timp, la o legislatie restrictiva si pentru micile afaceri.
De ce credeti ca trecerea spre "mai putine scoli si spitale" e ceva bun?

Mai întâi, decizia nu ar fi concentrată strict la "nivelul marilor oameni de afaceri", după cum în trecutul României clasice nu a fost astfel. Votul bazat pe colegii înseamnă că toate stările sociale sunt prezente în Parlament, dar că, în cazul celor care plătesc impozite mici, norma de reprezentare este alta, potrivită contribuţiei lor.
Pe urmă, când echivalaţi "conducere de către oameni de afaceri" cu "salarii mici", iarăşi sunteţi victima unei gândiri de tip "lupta de clasă", a unei viziuni, în esenţă, stângiste, în care baronii industriei, împreună cu latifundiarii, s-ar întâlni sub o Cupolă şi ar spune: "Aşaaaa, şi acum să facem noi nişte legi ca să-i radem pe muncitori şi pe ţărani". În realitate, orice angajator care vrea să nu-şi taie craca de sub picioare îşi doreşte angajaţi care să fie mulţumiţi de starea lor.
Mai apoi, vorbiţi de o fisură apărută, de care ar trage folos numai marii oligarhi. "Legislaţie restrictivă pentru micile afaceri" eu văd acum. Şi văd asta la modul cuantificabil, numărând câte magazine mici, deţinute de câte o familie şi având un număr mic de angajaţi s-au mai închis pe Şoseaua Ştefan cel Mare şi câte Mega-Image-uri, agenţii ale marilor bănci sau terminale ale lanţurilor farmaceutice au apărut în locul lor. Încă şi mai îngrijorător este că, în ultimul an, nici măcar din acestea nu au mai apărut, ci în locul lor apar cearşafuri pe care scrie "Spaţiu de închiriat" sau "For sale": semnul sigur al crizei.