Rugăciunea neîncetată a unei țărănci
Un exemplu de astfel de prezență l-a dat ca pildă Parintele Paisie Olaru. La sfinția sa venise o femeie să se spovedească. Ea l-a întrebat: „Părinte, cum o fi cu mântuirea mea? Eu nu știu multe rugăciuni pe de rost pentru că nu am fost dată la școală și nu știu să citesc“. Părintele a întrebat-o: „Și nu te rogi?“ la care ea a spus: „Mă rog, cum să nu mă rog“. „Și cum te rogi?“ „Uite cum mă rog. Atunci când mătur prin casă zic în mintea mea: «Doamne, curătește sufletul meu, cum curăț eu gunoiul din casă». Atunci când spăl rufe spun din nou: «Spală, Doamne, negreala păcatelor din inima mea, ca să fie frumoasă așa cum e o rufă curată și spălată». Când fac orice alt lucru spun aceleași cuvinte“. Femeia l-a întrebat în final: „Părinte, o fi bună rugăciunea asta?“, iar părintele Paisie i-a spus așa: „Numai așa să te rogi toată viața de acum înainte!“. Femeia, fără să știe, aplicase metoda Sfântului Vasile cel Mare.
Dar, repet, și pentru a practica această metodă e nevoie de despătimire, pentru că într-un suflet întunecat de patimi mintea nu se poate înălța, nu poate naște gânduri către Dumnezeu. Păcatele o opresc de la acest lucru.
Care considerați că este rolul lecturilor din Filocalie sau Viețile Sfinților în urcușul duhovnicesc al creștinului?
Citirile din cărțile cu conținut duhovnicesc sunt absolut necesare. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune într-un loc că mântuirea are două fețe, două aspecte. Ea se finalizează atât prin cunoaștere, cât și prin trăire. O pasăre nu poate zbura niciodată cu o singură aripă.
Sursa:
Rugăciunea călugărului, rugăciunea mireanului