[vsovivi]

Iar eu personal mânc fie roşcove, fie beau batjocura ca apa, fie păcate de abea mă rabdă Dumnezeu... norocul meu este că Domnul e tare...bun,

...însă ce folos dacă eu mă mândresc sau fac pe smeritul ori pe victima vrednică că cică eu sunt sfânt şi drept şi bun iar Domnul păcătos şi strâmb şi rău?

Deci mânc ceea ce-mi servesc: alinturi, mită, linguşeală, încurajare nebună plină de hambare, flatări, speranţe deşarte pline de viitor fericit la umbra furâciunilor... şi toate asemănările cu mai marii gLumii... deci îmi mânc mărirea de sine ca nebunul, orgiliile şi furiile că mereu mă simt jignit de orice bârfă râvnind toată pornografia şi desenul şi filmul cu goliciuni.

Cred că mai bine nu mă întrebai, că acuma e bai că m-am lăudat iar.