[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de N.Priceputu

Din moment ce atât regii cât şi preşedinţii sunt unii mai buni, alţii mai răi, discuţia n-ar trebui să fie despre persoane, ci despre sisteme.

Foarte just. Până ce nu vom renunţa la cramponarea de persoane, nu vom vedea pădurea din pricină că atenţia spre copaci ne împiedică.

Să înţelegem în ce constă superioritatea monarhiei moderne (nu istorice) faţă de democraţia actuală.

Aici, aş oberva că împărţirea monarhiei în "istorică" sau "modernă", ori, cum am citit frecvent, în "absolutistă" şi "constituţională" este didactică şi artificială. În linii mari, monarhia este monarhie-şi-atât. Cum s-a ajuns la situaţia actuală, în care regii Europei au ajuns mai mult nişte fotografii, nişte marionete bune de plimbat ca să crească încasările din turism, este altă poveste: una tristă, în care ei au mică parte din vină. În orice caz, părerea mea personală este că o monarhie, chiar şi una castrată aşa cum vedem în multe ţări europene, este preferabilă oricând unui "preşedinte-jucător", de care am "beneficiat" din plin în ultimele decenii.

Ştaiful nu mi se pare un argument suficient,

Eu nu am spus că e suficient sau că e singurul argument, dar cred că e cel mai uşor de văzut de către oricine. Are şi apologetica regulile ei, prima fiind să plecăm întotdeauna de la lucruri pe care evidenţa le impune şi pe care oricine le poate constata cu ochii lui.