[alexmatei]

Acest subiect este foarte amplu si are enorm de multe aspecte care ar putea fi discutate, aici mi-am propus sa ofer o sinteza care sa nasca o cunoastere minima a acestui aspect al spiritualitatii umane si mai ales sa genereze o sete de cunoastere pe toate intrebarile care se vor naste in mintea cititorului dupa ce va citi acest material. Raspunsul primordial la aceasta intrebare se gaseste in cartea Vechiului Testament numita Facerea si este unul din cele mai fascinante, pline de farmec si de cunoastere aspecte ale spiritualitatii umane.

Pe masura ce avansam in cunoasterea Facerii, avansam si in cunosterea de sine. Avansand in rationalitatea Facerii, ne cufundam paradoxal in taina ei si in simtirea acestei realitati in toate aspectele vietii cotidiene. Cartea Facerii se deschide in profunzimile ei in masura in care si noi ne deschidem virtutii, in masura in care ne deschidem si noi Tainelor Sfintei Biserici.

Cartea Facerii a apropiat pe multi de Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Ortodoxie vazand ca intelegerea corecta si profunzimile ei nemasurate se pot gasi numai aici, in explicatiile pe care vazatorii de Dumnezeu Sfinti le-au dat la acest subiect, se pot intelege si descoperi numai prin trairea autentic crestina, in Biserica tuturor neamurilor cea autentic crestina si nealterata.

Dumnezeu l-a creat pe om fericit si intr-o stare in care nu cunostea frica, rautatea, moartea, boala sau vreo forma de suferinta si coruptibilitate. Dumnezeu l-a creat pe om din dragoste desavarsita si curata cu singurul scop ca faptura Sa sa se bucure vesnic de slava, dragostea, bucuria, viata si tot binele ce izvorau din Dumnezeu. Omul vorbea cu Dumnezeu, curatia omului putea primi slava comunicarii directe cu Creatorul sau.

Dumnezeu i-a dat omului posibilitatea ca prin libera lui alegere, prin libera lui voie si ratiune, sa se apropie de Izvorul Vietii si a tot Binele sau sa se departeze de El. Omul este facut dupa chipul lui Dumnezeu, adica are sadit in el tot binele si toata virtutea, dar ca sa se ridice la asemanarea cu Dumnezeu, trebuie sa lucreze aceasta virtute si asa cum un sculptor modeleaza o opera de arta asa si omul are datoria sa se modeleze si sa se lase modelat prin virtute spre o asemanara cu Creatorul sau. Libertatea umana este poate cel mai infricosator dar pe care ni L-a oferit Dumnezeu, prin acest dar putem alege Viata sau moartea, Binele sau raul, Totul sau nimic.

Libertatea umana de a alege avea posibilitatea sa existe in Eden, atat in mod real cat si simbolic, prin cei doi pomi: Pomul Vietii si pomul Cunostintei Binelui si Raului. Libertatea umana exista si era lasata sa actioneze printr-o singura porunca dumnezeiasca: „din toti pomii Raiului sa mananci dar din Pomul Cunoasterii Binelui si Raului sa nu mananci, caci atunci cand vei face aceasta cu moarte vei muri.” (Fac.2,16-17)

Desigur ca, la momentul potrivit, cand ar fi fost suficient de pregatit spiritual, lui Adam si Eva li s-ar fi descoperit tainele acestui Pom dar in deplina siguranta si sub parinteasca purtare de grija a lui Dumnezeu, dupa cum ne spune Sf. Maxim Marturisitorul. S-au aruncat inainte de vreme la o cunoastere care era prea inalta pentru ca ei sa o poata intelege corect, s-au aruncat in foc fara sa stie ca acesta arde, s-au aruncat in mare fara sa stie sa innoate.

In modul practic si rezumativ, aceasta stare de fapt a lucrurilor se regaseste astazi astfel:

1. Sfintele Scripturi reprezinta vocea lui Dumnezeu pe pamant, ele ne spun ce este bine si ce este rau, ce este pacat si ce este virtute, ce ne ajuta sa sporim in bine si ce ne distruge, ce ne ofera placere si ce ne ofera durere, ce sa facem ca sa fim fericiti si impliniti si ce sa nu facem ca sa evitam suferinta, ce este adevarul si ce este minciuna, cum este realitatea si ce este iluzia. Noi ignoram Sfintele Scripturi, facem ce credem noi ca este bine si cand dam de suferinta, rezultatul propriilor noastre alegeri gresite, ne razvratim impotriva lui Dumnezeu spunand ca din cauza Lui se intampla .
Situatiile mai grave pentru acest caz sunt sectele care abordeaza superficial intelesurile biblice ajungand la erezii, hule si concluzii care mai de care mai ciudate in legatura dumnezeiestile scrieri. Ei au impresia ca sunt placuti lui Dumnezeu dar nu sunt si de aceea intoarcerea lor spre Adevar este cu atat mai grea.

2. Pomul Vietii este in mod real si actual Taina Sfintei Impartasanii prin care ne impartasim in mod real de Dumnezeu la fel ca Adam si Eva in Rai daca alegeau sa guste din Pomul Vietii.
La fel cum in Eden, Pomul Vietii era exterior fiintei umane si trebuia prin vointa si alegere rationala sa se impartaseasca de el, Dumnezeu aratand si invatand prin aceasta ca puterea de a te ridica spre bunatatile dumnezeiesti nu e in tine ci o primesti in dar din exterior, de la Dumnezeu, la fel si astazi prin Taina Sfintei Euharistii, omul imbolnavit de patima si relele obisnuinte se insanatoseste treptat, intreaga fiinta si curateste si se invredniceste sa vorbeasca din nou cu Dumnezeu, ca Adam si Eva in Rai. Prin Sfanta Euharistie totul se iarta si totul renaste treptat in fiinta umana.

3. Gradina Raiului din care au fost alungati Parintii intregii omenirii, Adam si Eva , pentru ca si-au pierdut vrednicia si curatia de a putea traii acolo, este astazi, in mod tainic, Sfanta Biserica. Aceasta ne ofera Pomul Vietii sau Sfanta Impartasanie, ne ofera toate bunatatile raiului, toata virtutea si intelepciunea dar noi, prin rautatile noastre, ne indepartam de ea, ne facem nevrednici de a ne apropia de ea si de a ne putea bucura de toate bunatatile ei. Rautatea perverteste si intuneca ratiunea umana pana acolo incat suntem indiferenti fata de Biserica, ne simtim deranjati de Biserica, vedem in ea un dusman care ne constrange si ajungem la a-i dori desfiintarea.
Acelasi lucru s-a intamplat si cu protoparintii nostrii cand au gustat prin acel Pom, din moartea, din suferinta departarii de Dumnezeu, din coruptibilitate, atunci au fost izgoniti din acea gradina pentru ca acolo nu era loc de nimic rau, nu era loc de nimic coruptibil si imperfect, nu era loc de suferinta si minciuna iar ei tocmai aceasta au poftit si exact aceasta li s-a oferit. Acum cazuti si cunoscand suferinta, trebuiau sa se ridice din nou, tot prin vointa lor libera si tot prin darul lui Dumnezeu, la vrednicia de a trai iarasi intr-o Imparatie a Curatiei si Fericirii.

4. Din Pomul Cunoasterii Binelui si Raului - care ulterior a devenit pentru majoritatea cel al cunoasterii raului si al binelui din cauza ca in prezent majoritatea oamenilor se orienteaza spre Bine doar cand dau de necazuri si suferinta ca rod al propriilor rautati si greseli – gusta moartea in mod repetat si uneori obsesiv cei care isi folosesc gresit si distrugator cele trei puteri esentiale pe care ni le-a dat Dumnezeu: ratiunea, pofta si vointa.
Rodul mortii si al dezbinarii il vedem in partea rationala atunci cand, fara a avea o pregatire in invatatura crestina autentica, ortodoxa si traire in legatura cu Dumnezeu prin rugaciune si Sfintele Taine, omul se avanta in speculatii pe seama diverselor aspecte ale realitatii si incearca sa si le explice prin prisma propriei ratiuni si simtiri intunecate de patima, pacat, nestiinta, ignoranta si comoditate. Acesta boala a ratiunii umane o vedem nu numai in numeroasele curente de gandire filozofica pe care le-a experimentat omul si umanitatea ci si in numeroasele moduri eronate de intelegere a celui mai clar si categoric mesaj din istoria umanitatii: mesajul lui Dumnezeu catre oameni, mesajul Sfintelor Scripturi.
Rodul mortii, al bolii si degradarii il vedem in partea poftitoare atunci cand, spre exemplu, ne folosim sexualitatea inafara Tainei Sfinte a Casatoriei, atunci cand ridicam dorinta de a manca la rangul de placere obsesiva peste trebuintele firesti ale trupului, atunci cand folosim mania impotriva semenilor si nu impotriva pacatului, atunci cand facem rau aproapelui ca sa ne fie noua bine, atunci cand ne pasa de binele nostru pana acolo ca nu mai vedem suferinta aproapelui, sau atunci cand ne folosim energia spre a citi multe materiale din diverse domenii dar putin sau nimic despre invataturile sfinte si rostul omului pe pamant.
Rodul mortii il vedem in partea volitiva atunci cand, spre exemplu, avem ambitie spre pacat si lene spre virtute, cand facem binele cu greu iar raul cu usurinta, cand stam treji si atenti la filme pe televizor iar la rugaciune ne lenevim si mintea nu-i atenta.

Astfel, omul a uitat care este adevărata sa natură, nu-si mai cunoaşte adevărata sa menire, nu mai ştie care este viaţa sa cea adevărată şi nu mai ştie aproape nimic despre sănătatea sa cea dintâi...