Redau din mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la
slujba de înmormântare a Preacucernicului Părinte Mihai Nuță, fost preot slujitor la parohia „Așezămintele Brâncovenești Domnița Bălașa”, Protoieria III Capitală, duminică, 26 februarie 2012:
Am aflat cu durere de
trecerea la cele veșnice, în ziua de 24 februarie 2012, a părintelui Mihai Nuță, fost preot slujitor la parohia „Așezămintele Brâncovenești Domnița Bălașa” din București.
Părintele Mihai Nuță s-a născut la data de 07 mai 1938, în comuna Bogați–Glâmbocel din județul Argeș, în familia bunilor creștini Vasile și Ana.
După încheierea studiilor seminariale, în anul 1959, s-a înscris la Institutul Teologic de Grad Universitar din București, pe care l-a absolvit în anul 1963.
În data de 18 martie 1965, s-a căsătorit cu Alexandra–Rodica, iar în anul următor li s-a născut singurul lor copil, Gabriel.
La 1 octombrie 1965, tânărul licențiat în teologie Mihai Nuță a fost angajat cântăreț la Parohia „
Așezămintele Brâncovenești Domnița Bălașa”, iar un an mai târziu, la 09 octombrie 1966, a fost hirotonit diacon pe seama aceleași parohii.
După slujirea ca diacon vreme de 30 de ani, a fost hirotonit preot la 21 ianuarie 1996 pe seama Parohiei „
Așezămintele Brâncovenești Domnița Bălașa”.
În cei 45 de ani de slujire a Sfântului Altar, părintele Mihai Nuță s-a evidențiat ca fiind un diacon smerit și, apoi, un preot slujitor evlavios, cu râvnă, dăruire și dragoste pentru Biserica lui Hristos. A îndeplinit întotdeauna, cu promptitudine, cele ce i s-au încredințat de către Centrul Eparhial, implicându-se, de asemenea, în toate activitățile parohiei, până la sfârșitul vieții sale.
Rămâne în amintirea celor care l-au cunoscut ca exemplu de moralitate, corectitudine și de slujire liturgică, cu un talent vocal remarcabil, pe care și l-a cultivat mereu.
În acest ceas de vremelnică despărțire, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos să odihnească în Împărăția Sa sufletul bun și harnic al Părintelui Mihai Nuță,
unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit, iar familiei îndurerate, parohiei îndoliate și tuturor celor ce l-au cunoscut și l-au prețuit să le dăruiască mângâiere și întărire sufletească.
Veșnica lui pomenire, din neam în neam!