Trebuie sa ne luptam continuu impotriva pacatului.
Mai bine smerenie in multe pacate, decat mandrie in putine.
Numai atunci putem afla nadejde in Dumnezeu, cand deznadajduim complet de noi insine.
Diavolul ne imbranceste spre pacat, dar ultimul “da” ii spunem noi.
Optsprezece ani a intins cursa diavolul ca sa arunce in pacat pe cineva. Vrajmasul nu se grabeste deloc.
Oamenii au multe slabiciuni si capricii.
Ca sa-i indreptam pe toti este cu neputinta, nu ramane, deci, alta solutie decat sa invatam sa rabdam si sa-i suferim pe toti.
Destui oameni sunt nerecunoscatori. Daca asteptam rasplata, ne vom mahni. Daca insa nu asteptam, atunci vom fi linistiti.
Cand ne nedreptatesc oamenii, ne indreptateste Dumnezeu.
Inaintea gandurilor de judecata sa punem in pozitie de lupta calitatile fratilor.
Si cel mai mare criminal are o coarda fina, pe care daca o aflam ca s-o atingem, va scoate o melodie.
Si cel mai rau criminal ingenuncheaza inaintea virtutii celuilalt.
Oamenii biruiesc prin doua insusiri: prin smerenie si prin dragoste.
Pe oameni sa-i primim asa cum sunt si nu cum am vrea sa fie.
Omul si-a facut viata mai comoda. Dar mai fericita si-a facut-o?
Durerea si placerea sunt doua stari care nu se tin prea departe una de alta.
Vrei sa faci pe cineva fericit? Limiteaza-i dorintele. Vrei sa-l faci nefericit? Mareste-i dorintele