Poate ar fi bine sa revedem contextul mai larg al problemei apocrifelor. Ajungem imediat la canon, la Biserica si Sfanta Traditie.
Problema de fond imi pare sa revedem raportul dintre Scriptura, Traditie si Biserica. Tocmai acest raport e vizat, consider, de lansarea apocrifelor.
Iata un pasaj din manualul de Dogmatica:

Biserica explica Scriptura in continutul ei autentic prin Traditia apostolica, pastrata de ea neschimbata. Dar la randul ei, Traditia a format si mentinut Biserica. Iar Biserica are menirea sa pazeasca continutul Scripturii in sensul lui autentic, pe care l-a transmis Traditia apostolica.
Insasi Scriptura n-ar fi existat fara Biserica, deoarece canonul Scripturii a fost stabilit in Biserica. Scriptura nu s-a scris in afara Bisericii, ci in Biserica, iar Biserica este cea care a dat marturie despre autenticitatea apostolica a Scripturii.
Nu Biserica a luat fiinta prin mijlocirea Scripturii, ci Scriptura a luat nastere in sanul Bisericii, ca fixare in scris a unei parti din Traditia apostolica, deci a unei parti a Revelatiei.
Scriptura ia fiinta dupa intemeierea Bisericii, in sanul Bisericii, iar aceasta da garantie de la inceput ca Scriptura e o parte autentica a Traditiei.
Aceasta impletire intre Scriptura, Traditie si Biserica e rezultatul lucrarii Duhului Sfant, Duhul lui Hristos.

Teologia Dogmatica, Manual pentru seminariile teologice, Editia 8, anul 2007, pp. 66-67