Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Intr-adevar...
Sensul (si rostul) originar al multor sarbatori a fost, cu vremea, pierdut. Cosmetizat, deviat, altoit (cu buruieni), mutilat, in final de nerecunoscut. Ispita pentru arheologii inimosi!
Istoria se dovedeste, intr-adevar, adeseori un tavalug nemilos.
Poate nu e cel mai potrivit termen aici, dar mie aceasta degradare a originarului, sub pretentia nobila a "evolutiei", imi pare pur si simplu: pacat!
|
1. Ciudat cum din acelasi mesaj doi cititori inteleg lucruri complet diferite.
Eu am inteles ca fratele Zaharia sustine nu o intoarcere la un "sens originar" al sarbatorii, ci faptul ca pentru crestini nu exista alte sarbatori decat cele stabilite de traditia ortodoxa!
(si cu amaraciune le vede cazand in uitare, acoperite de spoiala mirositoare a sarbatorilor pagane).
2. Care este "sensul originar" al dragobetelui?
Pai este o sarbatoare precrestina (pagana), Dragobetele fiind similar unor zeitati ce intruchipau iubirea trupeasca (Eros, cupidon).
3. Este bine de stiut ca sarbatorile necrestine sunt inradacinate in cultul solar.
Astfel, avem sarbatori pt solstitiu, echinox.. (erau f importante, in unele religii erau insotite de sacrificii). Sarbatori dracesti (ca sa nu ne ascundem dupa cuvinte).
In februarie sunt sarbatori care au ca figura centrala zeita-mama. Sunt sarbatori ale fertilitatii (si iubirii).
In lumea pagana se sarbatoreste Imbolc, o sarbatoare a iubirii, purificarii si fertilitatii (si a initierii). Este sarbatorita zeita brigid (sarbatoare preluata si de catolici).
In multe culturi exista sarbatori similare (ale fertilitatii, iubirii, trezirea naturii), Valentine day, fiind una dintre ele.
La noi este dragobetele. Nu stiu de ce figura centrala este masculina, dar evident sarbatoarea se incadreaza in acelasi trend.
ps. Mai are cineva impresia ca renaste paganismul (cultul naturii, cult solar etc..)?