Cuviosul Sofronie Saharov arata ca "pentru omul angajat in viata duhovniceasca, lupta impotriva gandurilor nu este o simpla reflexie asupta cutarui sau cutarui lucru. Forma exterioara in care se imbraca un gand nu ingaduie intotdeauna precizarea originii lui. Adeseori gandul se furiseaza pe nesimtite in suflet, fara sa se faca observat, si forma conceptuala in care se prezinta ne face sa credem la prima vedere ca este nu numai cu totul natural, dar si intelept si chiar sfant. Si totusi e de ajuns uneori ca sufletul sa fie de-abia atins de un asemenea gand ca sa sufere profunde schimbari.
Se poate spune ca aprecierea naturii unui gand nu trebuie sa se intemeieze niciodata pe forma exterioara in care acesta se infatiseaza. Numai experienta ne poate face in stare sa sesizam puterea, ca si subtilitatea pe care o pot atinge sugestiile demonice. Acestea se pot infatisa sub cele mai diferite aspecte. Chiar atunci cand un gand e bun in fiinta lui, se poate intampla ca in el sa se amestece un element strain, ceea ce duce la modificarea fundamentala a continutului sau duhovnicesc si a inrauririi lui asupra sufletului.
Gandul e primul stadiu al pacatului. Aparitia sa in sfera constiintei omului nu poate fi imputata pacatului: gandul nu e decat o sugestie la pacat. Respingerea gandului in acest stadiu exclude dezvoltarea ulterioara a pacatului".
|