Am folosit ca sursa, o spun cu mana pe inima, cuvantul Preasfintitului Episcop.
Nu sunt in masura sa am opinii cu vreun fir de ambitii personale aici, insa marturisesc ca m-a bucurat foarte mult, cu totul aparte, cuvantul PreaSfintitului.
Cum sa va spun... desi nu stiam multe, afara de amintirile copilariei mele din satul natal in legatura cu Dragobetele (mama si bunica cinsteau cu totul aparte, cu multa evlavie, aceasta sarbatoare a bucuriei crestine), aveam intr-un fel aceeasi simtire de fond cu acela din scrisoarea Parintelui.
Acel cuvant a exprimat ceea ce eu simteam deja. Asta-i tot.
Ma iertati...
Domnul sa ne miluiasca!