Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Am folosit ca sursa, o spun cu mana pe inima, cuvantul Preasfintitului Episcop.
Nu sunt in masura sa am opinii cu vreun fir de ambitii personale aici, insa marturisesc ca m-a bucurat foarte mult, cu totul aparte, cuvantul PreaSfintitului.
Cum sa va spun... desi nu stiam multe, afara de amintirile copilariei mele din satul natal in legatura cu Dragobetele (mama si bunica cinsteau cu totul aparte, cu multa evlavie, aceasta sarbatoare a bucuriei crestine), aveam intr-un fel aceeasi simtire de fond cu acela din scrisoarea Parintelui.
Domnul sa ne miluiasca!
|
Mesajul acesta mi-a dat iar programul peste cap. Ca m-a nedumerit atat incat am inceput sa caut despre traditiile de dragobete.. Cam asta am facut in ultima ora (aproape). (sunt de o curiozitate maladiva cand aud de mituri si traditii).
De dragobete se culeg flori, se intalnesc fetele cu baietii, merg in padure, fac focuri, stau de vorba, se fugaresc, se pupa etc etc...
Cum poate bunica sa celebreze (cu evlavie) dragobetele, nu pot patrunde. Dar mai citesc..