Citat:
În prealabil postat de Mihailc
Pentru că suntem în Postul Mare și avem nevoie să ne salubrizăm inimile și începând de-acolo tot restul ființei de toate deșeurile și relele sufletești (printre ele și de angoasa singurătății), m-am gândit să inaugurez un subiect cu potențial ziditor despre experiențe pozitive în iubire și/sau căsătorie, mai ales că predominante pe forum, dar și în viață, par să fie mai degrabă exemplele negative.
Nu e vorba aici de laudă, ci de mărturisire întru folosul aproapelui care, poate, și-a împuținat nădejdea că lucrurile pot să meargă și bine între doi oameni uniți la un moment dat de o formă sau alta de iubire.
Există relații împlinite?
Rezistă ele uzurilor fizice și psihice ale persoanelor implicate?
Cum se pierde dragostea și cum poate fi recuperată?
Care e secretul reușitei voastre?
Povestește-ne experiența ta și acceptă să răspunzi la întrebările celor care n-au avut parte de așa ceva!
|
Cred ca, fiind implicate doua persoane, ar fi necesare doua raspunsuri instantanee. Totusi depinde ce ne leaga. Daca este vorba de dragoste atunci este si de sinceritate, impartasirea tuturor trairilor, framantarilor si gandurilor. Eu asa fac, simt nevoia sa impartasesc tot. El nu chiar tot (sau nu in felul meu), si totusi ne intelegem, ideea este sa fii pe aceeasi lungime de unda, sa tintesti in aceeasi directie.
Nu cred ca este vorba despre "rezistenta". Nu mi-ar placea sa cred ca el "rezista" langa mine, nici nu as accepta asta. Nu-mi place cum suna nici "uzura" fiind vorba despre persoane si nu doar despre trupuri.
Nu stiu cum se poate pierde atata timp cat nu este unilaterala si este in totalitate, nu pe bucati.