[vsovivi]

Domnule voi aţi căzut din lac în puţ, păi dacă ar fi farfurie şi soarele ar merge pe deasupra circular ca în imaginea dată nu crezi că am vedea traiectoria curbă în timpul unei zile?.. sau de tot mai sus, nu crezi că cineva ar vedea traiectoria circulară a soarelui sau măcar o porţiune din curba?

Nu se mişcă soarele sau luna pe un cerc!

Soarele şi Luna se mişcă tot drept, ele merg drept pe o linie dreaptă iar balansul lor spre poli, schimbarea de direcţie se datorează liniilor de forţă (nu e gravitaţie ci curgere a apei sub cer), forţă rece, linii oblice, de la marginea rece a creaţiei, spre jos, de tipul \_/ , astfel că ieşind de pe centru, ajunge soarele spre polul sud şi din pricina liniilor de forţă rece începe să-şi modifice treptat direcţia aşa fel încât la un momendat începe şi vine înapoi spre polul nord şi tot aşa ca un balans nesfârşit de parcă s-ar lovi de mante, dar soarele şi luna merg tot drept pe deasupra suprafeţei pământului prin cer, pe sub stele, însă prin mersul lor tot drept spre înainte ele nu pot ieşi din creaţie căci nu e unde şi de aia le vedem apărând mereu din răsărit, căci spaţiul e finit şi mic atât cât este. Iar cu luna se întâmplă invers, ea îşi schimbă direcţia pe liniile de forţă fierbinţi deci spre ecuatorul mai proaspăt fierbinte şi tot aşa căci nimic nu le înfrânează decât le deviază.

Noi însă în orice direcţie am merge drept pe deasupra pământului rond în adânc, pe deasupra suprafeţei plat denivelate a lui, ajungem de unde am plecat şi nu doar pe linia paralelă cu ecuatorul, deci nu există niciun zid nicăieri, ci 'zidul' se deduce din faptul că ajungem exact de unde am plecat, deci aşa constatăm finitatea şi micimea creaţiei. Şi deci ar fi un cub fix ca în templul construit de Solomon fiul lui David, din Ierusalim, dacă Creatorul, adică Dumnezeu nu ar fi mereu cu noi, vorbind, creind şi înmulţind... pâinea şi peştii sau iertările şi binecuvântările şi sfaturile cele drepte şi bune spre viaţă.