Citat:
În prealabil postat de iana
Cred ca, fiind implicate doua persoane, ar fi necesare doua raspunsuri instantanee. Totusi depinde ce ne leaga. Daca este vorba de dragoste atunci este si de sinceritate, impartasirea tuturor trairilor, framantarilor si gandurilor. Eu asa fac, simt nevoia sa impartasesc tot. El nu chiar tot (sau nu in felul meu), si totusi ne intelegem, ideea este sa fii pe aceeasi lungime de unda, sa tintesti in aceeasi directie.
Nu cred ca este vorba despre "rezistenta". Nu mi-ar placea sa cred ca el "rezista" langa mine, nici nu as accepta asta. Nu-mi place cum suna nici "uzura" fiind vorba despre persoane si nu doar despre trupuri.
Nu stiu cum se poate pierde atata timp cat nu este unilaterala si este in totalitate, nu pe bucati.
|
E foarte important sa-i impartasesti celuilalt tot, desi avem si noi aceeasi problema: eu am tendinta sa comunic mai des, el e mai rezervat si de multe ori trebuie sa intuiesc eu ce gandeste. Aici intervine si cunoasterea, care in timp se consolideaza.
Ca sa revin la subiect, am si eu o experienta recenta care m-a facut sa realizez importanta legaturii dintre soti. Am avut recent o problema la casa si intr-o seara a fost necesar sa plec cu baietelul nostru la mama mea, iar sotul meu a ramas sa lucreze pana mai tarziu sa remedieze problema. Avusesem niste discutii in zilele precedente, eram intr-o oarecare tensiune... si am plecat cu baietelul la mama, urma sa ramanem la ea in noaptea aceea. Am ajuns cu bine, dar aveam tot timpul sentimentul unei singuratati inexplicabile, iar baietelul meu, care e foarte atasat de tati, avea o stare de neliniste si se vedea ca nu e vesel ca de obicei. Toate astea plus tensiunea care exista de cateva zile... era un sentiment tare ciudat si impovarator in acelasi timp, simteam ca vreau sa vina la noi cat mai repede. M-am linistit cand m-a sunat si mi-a spus ca e pe drum, iar cand a ajuns baietelul nostru s-a aruncat in bratele lui, si-a schimbat dintr-o data dispozitia, a devenit vesel si a inceput sa vorbeasca si sa se joace.
O spun cu toata sinceritatea, niciodata nu am simtit mai acut ca mi-e greu fara el si ca legatura noastra e mai puternica decat o simt de obicei... cred ca Dumnezeu mi-a dat o lectie pentru ca eram tot mai ispitita de gandul despartirii, atunci cand ne certam si eram dezamagita. Am simtit doar cateva ore ce inseamna o departire si nu mai vreau sa simt niciodata. Asa ca sper sa ma ajute Dumnezeu sa-mi infranez macar cuvintele cand sunt suparata pe el, pentru ca fiecare cearta sau discutie contribuie la acea "uzura" de care s-a vorbit.