Citat:
În prealabil postat de anna21
Din experienta mea de viata, iubirea romantica si credinta nu merg impreuna (sotul meu este necredincios).
Fac aceasta precizare pt a se intelege de ce raspunsurile pe care le voi da nu sunt chiar.. crestinesti.
1. Exista relatii implinite?
Probabil. Eu si sotul meu suntem complementari in multe privinte (se poate citi si "suntem f diferiti"). Cred ca pt copii este un lucru f bun. Dar noi ne Mai ciocnim.
2. Uzura.. Se lupta impotriva ei cu un pic de imaginatie. Cate ceva nou: mergem intr-un loc nou, gatesc ceva atipic (el gateste lucrurile noi. Este un bucatar exceptional, inovator, inventeaza pe loc tot felul de retete), jucam un sport cu copiii sau mergem impreuna la sala de sport, redecoram casa (daca nu sunt bani doar schimbam locul mobilei si mai punem niste ghivece noi) etc etc... Banii ajuta mult, dar daca nu sunt.. multa creativitate.
3. Dragostea se pierde cand unul se pune pe sine pe primul loc (in centrul preocuparilor)
4. Secretul reusitei noastre nu il pun in aplicare (desi il cunosc f bine) pt. ca nu duce la o viata crestina. Ca urmare, nu e un succes.
Rezistam pt ca la un moment dat am inteles ca o casnicie este o proba de rezistenta. El ma rabda eroic, este un fel de erou pt mine.
(nu este o gluma. Are un temperament dificil, in ultima luna a concediat cateva angajate pt. ca il "enervau".. De cate ori nu-l enervez si eu si nu zice nimic! Rezista eroic )
|
Parerea mea....tu iti iubesti sotul foarte mult, si il apeciezi in egala masura, ceea ce ma face sa cred ca esti o romantica, tocmai pentru faptul ca sentimentele acelea frumoase care v-au unit, sunt tot acolo.
In opinia mea, romantismul inseamna sensibilitatea fata de fiinta celui de alaturi, bucuria de a-l revedea, de a-ti fi aproape.