Extraordinar cuvant!
Daca ati spus-o din experienta, minunata viata traiti!
Daca e doar un gand, inca imi pare un inceput foarte bun.

Eu am trait aceasta experienta, de cateva ori, prin Mila Domnului. Intr-adevar, asa am experimentat si eu: "Cand iubesti cu adevarat senzatia de jertfa dispare." Este un fapt. (Si nu regreti, orice s-ar intampla intre timp, dupa ani si ani tot nu regreti. Simti ca ai facut ce trebuia cu adevarat sa faci si asta te bucura.)
Cel mai frecvent aceasta mi se intampla, de-o vreme, cu copiii mei.

(La antipod, o vorba auzita intr-o zi din partea unei mame catre fetitele ei: "Mi-am jertfit viata pentru voi si m-ati nenorocit." Iata ca se poate si asa.)

Dar cred ca momentele cu totul importante din relatia de cuplu nu pot fi depasite prin puteri personale sau, daca se intampla pentru moment, pretul platit va fi mare si viata sotilor va ridica mingi inca mai dificile la fileu...
De aceea, cred ca vine mereu o clipa cand sotii au nevoie de o "Putere Superioara" lor. Aceasta poate fi un alt om, un grup, o "baza sigura".

Insa nimic din aceste solutii nu se compara cu Hristos. Sau, ma rog, se compara: se afla, oricum, la Mila Domnului...
Doar prin harul lui Dumnezeu "Cand iubesti cu adevarat senzatia de jertfa dispare."
Si ce inseamna de fapt "senzatia de jertfa"?
Imi pare ca nimic altceva decat o forma de exprimare a egofiliei, a pretuirii de sine, a mandriei s.a.m.d.
Si ne intoarcem tot la despatimire, pocainta si tot corolarul...

Cred ca senzatia de jertfa dispare deoarece, cand iubesti pe partenerul de viata, esti dispus oricind sa iti iei tot calabalicul tau personal si sa te muti in celalalt. Si invers, esti dispus ca partenerul sa traiasca in tine, in intregime. Toate trec din unul in celalalt, iar asta este desertare in dragoste, astamparul setei si foamei de a darui, spre implinire. Situatia nu e resimtita ca jertfa cat mai degraba ca implinire, deplinatate. Cunosti odihna, pacea...

Se face in si din Vesnicie. Fiind acte interpersonale, de la Persoana la Persoana in Cer
si de la persoana la persoana pe pamant (posibil doar prin harul Domnului).

Cand iubesti ai o anumita nerabdare sa dai, sa oferi, iar aceasta nu o simti ca pe o jertfire ci ca pe o implinire de sine. Daca miscarea e reciproca, cuplul e implinit. (Dar e problematic foarte: cand dai, cum dai, cat dai etc. Uneori poti rani sau dezamagi.)
Eu cam asa cred.
Ma iertati!