[zaharia_2009]

Desi am voit sa stau departe de forum , ca o masura a unei nevointa simple , citind totusi ce se posteaza pe acest fir indrasnesc sa scriu citeva cuvinte .
Scriu citeva cuvinte deoarece in gindirea profana despre Dumnezeu si creatia sa se amesteca lucrurile , uneori mult de tot.

In primul rind , lumea aceasta , asa cum arata ea acum nu este creatia lui Dumnezeu . Ea este ceea ce diavolul si mina sa dreapta , omul, a reusit sa faca din creatia Lui.
Aceasta lume , asa fiind , nu are cum sa fie o oglindire a lumii viitoare . Credeti ca asa arata lumea viitoare ? Bine, mai bogata, mai complexa, mai frumoasa, dar asa... cu razboaie, cu tradari , cu omucideri, cu violuri, cu antihristi, cu blafemii ... si cite si mai cite ?!?! Nu vi se pare ca oglinda este sparata si arata cu totul si cu totul altceva ? Sau nu ati auzit inca cum slavoslovesc ingerii, de pacea Raiului nu ati auzit , de mirosul si frumusetea lui ???
Daca am crede ca lumea aceasta este o oglinda a celei viitoare , eu personal, cred, ca ne-am pacali mult de tot .
Dumnezeu nu a facut lumea asa cum este ea acum . Aceasta lume este o oglinda sparta a ceea ce a creat Dumnezeu initial .
Si chiar daca am vrea sau NU sa credem asta , totusi exista nenumarate marturii , dar nenumarate , ale celor care au fost dincolo si care fie au vizitat iadul si au ramas ingroziti pe vecie nevrind sa vorbeasca despre el (asa cum s-a intimplat cu dreptul Lazar , cel inviat a patra zi din morti , care nu a vorbit nici o data despre ce era in iad cind a fost readus la viata ; raiul inca nu era deschis atunci pt. nimeni , el s-a deschis o data cu intrarea tilharului de pe cruce !) fie au vizitat raiul , precum Sf. Ap. Pavel si care mut raminid de frumusetea raiului nu a spus decit ca a vazut frumuseti si bucurii negraite,pe care ochiul inca nu le-a vazut , gustul nu s-a desfatat iar la inima omului inca nu s-au suit !
Dar inafara de acesti 2 martori magistrali exista si nenumarati martori, citati de Patericul Egiptean , de Vietile Sfintilor si de Proloage,care fie au fost rapiti la rai sau iad si fie s-au umplut de mireasma cea negraita a raiului , fie li s-au imputit chilia de putoarea iadului de care nu au scapat multa vreme, fie s-au intors in chilia lor, revenind din rai, cu bucati de pine in sin sau cu alte merinde ori fructe .
Asadar, descrierile acestora despre ceea ce au vazut nu are nici o legatura , dar nici una cu lumea noastra . Si-apoi ce partasie are creatia lui Dumnezeu cu mizeria facuta de stapinitorul acestui veac , care este diavolul, in lumea aceasta in care traim noi, pe care a schimonosit-o si stricat-o cum a vrut el !

Dar cu toate acestea exista o expresie binecunoascuta la toate popoarele , si-anume : Raiul pe pamint !
Aceasta expresie , desi devalizata de continut de lumea profana in goana ei nebuna spre haos si intuneric crezind ca acest rai insemna orice bucurie, ascunde o realitate certa , de care se poate convinge oricine . Raiul pe pamint este Sfinta si Dumnezeiasca Liturghie savirsita in Biserica lui Hristos in care oamenii impreuna cu ingerii se roaga si slavoslovesc lauda si premarire Domnului . Aceasta sfinta bucurie , a liturghiei pamintesti este cu adevarat o pregustare , o pretraire , a raiului ceresc unde, asemeni momentului impartasaniai cu Sfintele Taine pe pamint, vom fi una cu Hristos in vesnicie(vezi Nic. Cabasila: Tilcuirea Sf. Liturghii , precum si multi alti parinti, sfinti si teologi ortodoxi despre ,,Raiul pe pamint") .
Deci noi fintele cazute , caci acest om pe care il vedem acum , asa cum spune si Teodor Danalache in articolul sau de pe acest site ,,Noi suntem ADAM cel cazut", nu suntem creatia originara a lui Dumnezeu , ci suntem creatia cazuta , ceea ce am facut noi din noi insine, cu minutele noastre, prin neascultare in Rai, cei deveniti impuri, imperfecti si legati cu moartea . Dar si asa fiind, avem totusi binecuvintarea lui Dumnezeu , ca o amintire dar mai ales spre luare aminte si a nu uita nici o data unde ne este locul, de unde am venit pe pamint, si de a trai Raiul si aici pe pamint , dar doar ca o pregustare, in cadrul sfintei liturghii .
Din aceste considerente privitoare la Biserica, adica cine este ea si mai ales cum este ea, dar mai ales din considerente privitoare la noi OMUL CEL CAZUT , sfintii parinti nu au ingaduit omului , femeie si barbat, sa intre oricum in casa Domnului si sa faca orice .
De aceea femeia cind este in necuratie (la ciclu), neimbracata corespunzator , cu gesturi nesmerite , cu podoabe si necuviinta, cu sansa de a sminti si a ispiti pe altii (deoarece femeia de astazi nu este curata , mai ales la estru !, curata a fost cea creata de Dumnezeu pina la caderea in pacat, aceea era zidirea curata si perfecta , imaculata si fara vreo stricaciune), ca si barbatul dupa polutii ori amindoi oamenii (barbat si femeie) necurati fiind dupa impreunarea de noapte (impreunarea sotului si a sotiei este un act tolerat de Dumnezeu pt. ca oamenii cazuti in pacat sa aibe o inmultire biologica si nu una spirituala precum sunt cei din rai : ADAM, EVA, ingerii si toate celalte zidiri spirituale) nu au voie sa intre in biserica . Deci nu sa sarute icoane sau sa ia anafura , nu, ci nici macar nu are voie sa calce in biserica deoarece , intorcindu-ne la ce am spus mai sus , ca sa poti intra in Raiul pamintesc (adica in biserica si mai ales in timpul slujbelor) trebuie sa ai un minim grad de curatie precizat clar de sfintele canoane pt. finta noastra cea cazuta in pacat, adica, pt. a indrasni sa intrii la masa fiului de imparat , pai trebuie sa ai haina de nunta , intelegind prin asta atit haina ca atare, trupul dar si haina sufleteasca.
Curatia aceasta trupesca , la care se adauga cea spiritulala (spovedit regulat, impartasit periodic, practicant al vietii de virtute, etc) este absolut necesara pt. a fi apt, pt. a putea, de a pregusta Raiul din Biserica cu sfinta liturghie .
De aceea , multi din cei care vin pt. inceput , pt. primele dati in biserica , nepregatiti fiind din cit mai multe puncte de vedere , nici nu gusta inca de la inceput fericirea slujbelor , desfatarea cea reala a sufletului . Ci abia cu timpul, tot venind la biserica si curatindu-se periodic incep incet-incet sa descopere bucuria cea putina dar cea buna din aceasta lume .

Am vorbit mult, f. mult , dar lucrurile sunt bogate in continut , complicate si nu le putem amesteca cum vrem noi , chiar daca este sa amintim si numele unor sfinti parinti dar pe care fie nu i-am citit cu luare aminte fie avem .,,ceva" care ne tine din a intelege spusele lor intocmai .
Eu cred ... ceea ce am crezut din totdeauna , ca trebuie sa avem o buna putere de discernamint , adica sa ne-o pastram sau sa ne-o formam , pt. a nu derapa stinga sau chiar si dreapta pe masura ce ne indeletnicim cu viata duhovniceasca .

Nu doresc sa continuam mult discutia, lucrurile sunt clare, cel putin pt. mine , deoarece si asa s-au scris prea multe despre un lucru indubitabil .
Domnilor , daca in orice faci , in orice gindesti , zici si emotionezi , nu il simti pe Hristos si dragostea lui cea adevarata (asexuata si dezinteresata , ci din contra jertfelnica !) , daca cugetarea sau amintirea numelui Lui nu destinde, nu bucura, nu innobileaza sufletul , nu deschide baierele lacrimilor sincere, nu inalta duhovniceste fiinta umana ... atunci orice ai face in clipa aceea , nu este de la , si intru Hristos .
Deci , in concluzie, vi se pare ca toti care serbeaza Dragobetele sunt stapiniti de o asemenea traire ? Sau ati vazut tineri induhovniciti care sa ,,moara" dupa dragobete ?

Eu sunt sigur ca NU !