Pe vremuri si eu rosteam mai cu foc "si nu ne duce pe noi in ispita", crezand ca asta e singurul si cel mai mare pericol care ne paste. Cu iertarea multa vreme am crezut ca sunt o buna iertatoare, dar acum imi dau seama cu parere de rau ca nu e deloc asa....
Si cu painea am cam neglijat-o multa vreme, poate tocmai pentru ca nu am trait cu amenintarea reala a foamei, sau chiar daca era asa, era o foame inchipuita (adica mai degraba im lipseau alte lucruri, materiale sau spirituale).
Ceea ceconstat abia acum, cu surprindere, e ca in aceasta rugaciune nu ceri nimic pentru ceilalti, sau pentru tine in raport cu ceilalti, ca individ (de exemplu, sanatate familiei, prieteni, dragoste etc). Poate fi considerata o rugaciune colectiva, a omului ( fiintei omenesti) - catre divinitate : da-ne noua, iarta-ne pe noi, izbaveste-ne pe noi...nu e o rugaciune particulara : sa-mi reuseasca operatia, sa intru la facultate, etc. Aici spunem "faca-se voia Ta", adica trebuie s-O acceptam, cu bune si cu rele...chiar daca nu intru la facultate sau nu supravietuiesc operatiei....
|