[vsovivi]

''Îl iert dar nu îl uit!''

Această vorbă creştinescă a fost stâlcită prin ironie băţoasă şi poftă de răzbunare de către cei ameninţători şi răi care păstrau în suflet necredinţa şi fariseismul, plăcerea de a se arăta ei mereu ca victime vrednice ca să fie ei văzuţi sau compătimiţi de oameni.

Dar ea trebuie aplicată întocmai cum este scris:

''Îl iert dar nu îl uit... niciodată'' căci ce iertare este aia dacă pe un om îl ierţi dar apoi îl uiţi?

Şi când spui că pe cineva nu îl uiţi te referi întotdeauna la buna credinţă şi la fericita reamintire a persoanei lui deci trebuie să nu-l uiţi pe cel pe care l-ai iertat ci să-i stergi din memorie eventual fapta lui cea rea, plata ei, înlocuind-o cu fapta lui cea bună căci ţi-a cerut iertare şi caută să se îndrepte ca să nu-ţi mai greşască... Deci cu siguranţă nu e voie să-l mai uiţi.

Vorba asta omul sau dracul a învârtoşat-o ca să strice iertarea creştinească.

Aşa că dacă v-aţi cerut iertare ''vă iert dar nu vă uit'', şi dacă v-am iertat sper să nu vă uit niciodată căci nu mai am niciun motiv ca să mă feresc de reamintirile cu voi.