Of, iarasi am sentimentul ca mi-ati pus in carca un munte...:)
Dar sunt convins ca ati facut-o mizind pe faptul ca il voi cara. Asa si fac, si nu-i cu suparare, frate!
As face insa o mica precizare, chiar imi vine greu sa o las balta aici. Tin eu mortis sa afirm asta, permiteti-mi bucuria zicerii: spasmul e al omului cautator si al relatiilor de impas, desigur, al luptei credinciosului cu pacatul si cu limitele de tot felul. Nicidecum altcumva sau, Doamne fereste, al Altcuiva.
In rest e cateheza elementara, presupunem ca nu m-am abatut de la ea, nu e cazul sa mai comentez ceva.
Cred insa ca ati facut un lucru folositor ca ati ...suflat si-n iaurt! Da, profilaxia si repetarea cadelnitarii nu strica niciodata.
Va multumesc pentru postari! Post binecuvantat!

P.S. Buna remarca in legatura cu devenirea intru Fiinta. (Desigur si cu hedonismul, foarte bine ati re-punctat.) E evidenta pentru mine dar cine stie... poate suflatul in iaurt nu strica nici aici. Si totusi, sunt un pic incurcat, inca ma mai plesneste peste ochi coada mandriei: chiar mi le-ati pus pe toate in carca? Da, asa ati facut... Cu adevarat aveti mare incredere in mine...:) Va multumesc, frate! Fara ...pic de ironie. Va multumesc.