Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu
Am citit o data si inca o data si inca o data... Daca "desavarsirea" noastra este sau nu placuta lui Dumnezeu, asta vom afla cand nu mai putem face nimic.
Potential, omul poate atinge starea de dumnezeire. Potential, in orice bolovan se ascunde o desavarsita sculptura de Michelangelo. Omul realizeaza cate ar fi putut sa faca in viata lui, abia cand simte ca trebuie sa traga linie. Altfel, orice om matur sau in varsta, isi bate gura de pomana incercand sa le explice celor mai tineri ceea ce ar trebui sa faca si ceea ce el insusi nu a fost in stare. Doar Dumnezeu oranduieste si desavarseste, nu omul. Omul viseaza. Cel ce nu viseaza, nici nu-si pune problema mantuirii...
Ei, aici e mai greu sa tin pasul cu logica. Ratiunea i-a fost data de Dumnezeu, omului. De ce amesteci lucrurile, e mai greu de inteles...
|
"Desavarsirea" presupune, in termeni crestini, cunoasterea directa ( in chip duhovnicesc ) a Lui Cristos.
Budistii spun sa intelegi Natura Ultima sau Adevarul, singura cunoastere care poate elibera si da viata vesnica. Altfel omul trebuie sa moara la nesfarsit in necunostinta.
De aceea practica refugiului in Buddha Dharma si Sangha, facuta zilnic, cu frecventa cu care crestinii isi fac cruce este definitorie budismului.
Buddha inseamna natura ultima, adevarul care se descopera progresiv, in chip duhovnicesc celui ce cauta, mediteaza si se roaga. Buddha este "Doctorul" care vindeca necunostinta.
Dharma sunt intelesurile sfinte care trebuie practicate pentru hrana si cresterea sufletului. Este "doctoria".
Sangha sunt toti sfintii care s-au unit cu natura ultima si astfel au putere. Ei sunt "asistentele".
Cele trei sunt denumite nestemate, pentru ca au o valoare nepretuita.
O paralela cu crestinismul ar fi astfel:
Isus inteles ca Buddha,
cuvintele Sale intelese ca Dharma,
sfintii Sai intelesi ca Sangha (comunitate).
Astfel, Isus, invatatura Sa si Sfintii Sai sunt cele trei givaeruri nepretuite care merita adanca veneratie si respect.
Putem invata sa pretuim religia proprie intr-un mod mai profund urmarind si alte coordonate de gandire.
Cand omul se uneste in interior cu Adevarul ( Isus) atunci devine perfect, desavarsit - "asa cum Tatal Ceresc este".
Noi trebuie sa visam, sa o dorim cu putere, sa aspiram clipa de clipa la desavarsire.
"Celui ce cere i se va da"
Nu doar omul a fost inzestrat cu ratiune.
Toate fiintele au o anumita forma de ratiune mai mult sau mai putin evoluata, de la spiritele intunecate la miriade de fiinte angelice.
Numai ca in iad sau in forma animala, cuvintele Lui Dumnezeu nu pot fi practicate corespunzator din cauza intensitatii suferintei si a ratiunii limitate ( de aceea se spune "intuneric" - pentru ca lumina intelesurilor dumnezeiesti nu poate patrunde).
De asemenea, in anumite locasuri ceresti nu poate fi dezvoltata compasiunea sau mila, pentru ca nu sunt percepute fiinte suferinde....
Asa ca omul are pozitia cea mai avantajoasa din perspectiva posibilitatii de a atinge desavarsirea.
Se afla la confluenta dintre cer si iad.
Are ratiune si poate dezvolta dragoste in forma compasiunii.
"Mila Voiesc"
Multi ingeri se roaga sa devina oameni ca sa poata sa cultive dragostea in forma compasiuni. Si trec vesnicii pana cand dorinta sa le fie indeplinita...