Un preot declară ritos unei credincioase, care se „programează” la spovedanie, că el nu mai spovedește femeile decât dacă sunt îmbrăcate în fustă...
O credincioasă „pătrunsă” de evlavie apostrofează o mamă cu un copil care plânge și îi cere să părăsească biserica pe motiv că deranjează lumea de la rugăciune...
O călugăriță se burzuluiește și scoate afară din mănăstire o femeie îmbrăcată în pantaloni...
Un credincios, un adevărat „stâlp” al comunității, dă afară din biserică două fetițe, de doi și patru ani, pentru că în așteptarea momentului euharistiei se plimbă nerăbdătoare prin fața ușii proscomidiarului...
...
E foarte important ca femeile să aibă fustă! Mult mai important decât să se spovedească!
E foarte important ca în biserică să fie liniște, să fie „atmosferă” de rugăciune! Mult mai important decât să fie lăsați copiii să vină la Hristos!
E foarte important să fim rigizi, rigoriști, prinși în capcana propriei noastre suficiențe!
Că, doar, noi dăm zeciuală, noi ne rugăm, noi postim, nu ca păcătosul de vameș!
Noi n-avem vreme pentru niște pîrliți și pentru niște amărâți care ne deranjează de la trebile importante! Că, doar, noi suntem ocupați cu iubirea noastră (abstractă) de Dumnezeu!...
|