Citat:
În prealabil postat de lore86
mi se par in opozitie cuvintele tale.ptr mine, cele doi termeni se completeaza reciproc.
Adica ce se intampla in casa nu e bine sa ramana numai in casa: fie ca e un obicei rau, sau un pacat, care trebuie marturisit ptr a -l scoate afara, fie ca e ceva ce noi consideram bun, dar care s-ar putea sa ne produca vatamare pe termen lung, iar un duhovnic iscusit poate vedea lucrurile mult mai obiectiv.
In partea a doua, iarasi nu sunt de accord. Bucuria Euharistica o duc cu mine acasa, o parte din predica de la amvon o port in gand si o impartasesc mai departe. Ar fi ideal ca atmosfera de acasa se existe si in biserica iar atmosfera de biserica sa existe si acasa.
|
Ei, nu asta am vrut sa zic. Reformulez ce se intampla in casa (unele lucruri) si/sau in biserica ar trebui sa ramana acolo si sa nu ajunga la urechile lumii. Adica sa dau un exemplu : cand un cuplu marturiseste ca a avut activitate inaintea cununiei, asta cred ca e bine daca ramane intre ei si duhovnic, nu? Nu e necesar sa se faca public.
Daca in familia unui preot exista o problema, o neintelegere, iarasi e bine sa ramana intre ei si duhovnicul lor, nu? Eu acum nu stiu, e obligatoriu sa va spovediti (sau preotul) sa se spovedeasca unui superior ierarhic, unui episcop, de exemplu? Chiar si asa, nu cred ca poate fi sanctionat in vreun fel (public, administrativ) doar in baza propriei spovedanii, ca doar e o Taina, nu?
Auzisem la Tv (..???) ca la catolici nici daca marturisesc acte de pedofilie nu pot fi condamnati doar pe baza spovedaniei. Pot cel mult sa fie sfatuiti sa-si recunoasca public fapta (daca e cazul) si sa "demisioneze" daca chiar au facut ceva de neiertat (= incompatibil cu profesia), cred eu. Ma iertati daca gresesc.