Citat:
În prealabil postat de Yasmina
Nu ma refeream la sinucidere,ci la imboldul de a multumi sau a fi fericit pt necazuri;este f nefiresc.
Relele, in cel mai bun caz se tolereaza,se accepta cu inima amara si cu speranta catre Dumnezeu,dar de aici si pana a fi masochist e cale lunga.
Ma rog,poate ca nu a prezentat nimeni asa ideea,dar asa mi-a aparut mie;s-ar putea sa fi inteles gresit(ca si in alte dati).
|
E o mare diferenta intre mucenicie si masochism. E o greseala pe care o fac multi, din pacate, poate chiar si eu cateodata. Dumnezeu nu vrea de la noi sa ne biciuim singuri, sa ne automutilam, sa ne lasam batjocoriti de oameni fara Dumnezeu, sa postim pana dam in malnutritie, sa umblam neingrijiti si jegosi, sa nu ne bucuram de viata pe care ne-a dat-o El. Noi suntem creatia Lui, si trebuie sa ne iubim, sa avem grija de trupul si de sufletul nostru, nu suntem niste zdrente demne de bataia de joc a noastra si a celorlalti, oricat ne-am considera de pacatosi. Pacatuim mai rau daca zicem "ce daca fumez sau beau, ca oricum sunt un pacatos si merit mai multa suferinta... " nu avem dreptul sa ne autopedepsim.