[luciand]

În prealabil postat de adam000

Cand cineva spune "preot", deja il numeste - numele lui este "slujitor al Lui Hristos", investit cu putere de Insusi Hristos.
Cand tu spui "persoane religioase (nu credincioase, ci doar religioase)" ..." care au comis acele acte de fariseism şi habotnicie" deja le-ai pus o eticheta persoanelor, prin prisma interpretarii tale a faptelor lor, deja este o judecata.

In fata Lui Hristos la judecata, oare tot asa ii vom vorbi despre slujitorii Lui?

Si spui ca asta este "discernamant duhovnicesc" in opinia ta?!...

Aşa cum am spus, exemplele pe care le-am dat sunt reale (îţi vine să crezi sau nu). Iar părerea mea este că aceste exemple sunt exact o mostră de iubire”abstractă”.
Nu că mi-ar plăcea mie (sau altora) termenul, dar el desemnează acea pseudo-iubire autosuficientă, în care nu-l poţi vedea pe cel în suferinţă de lângă tine. E starea în care te crezi îndreptăţit în orice ai face, iar ceea ce te îndreptăţeşte este tocmai viaţa ta „virtuoasă”, „obligaţiile creştineşti” pe care le îndeplineşti fără greşeală, toată tipicăreala măruntă care ţine de formă şi eludează fondul, care ţine de literă şi ucide duhul.
Faptul că cineva observă aceste lucruri şi le aduce în atenţie la rubrica „aşa nu!”, nu înseamnă că automat îl şi osândeşte pe omul care se comportă astfel. Trebuie să discerni între faptele bune şi cele rele, iar asta nu înseamnă nicidecum judecată în sensul de osândă. Exact asta spunea şi Sfântul Vasile cel Mare, să alegem tot timpul nectarul din flori, adică să discernem între lucrurile bune şi cele rele.
Iar despre preot (în general) ai observat bine că este un slujitor al lui Hristos şi al altarului. Dar este şi un slujitor al oamenilor, după cum le-a arătat Hristos ucenicilor în joia spălării picioarelor! Cel care vrea să fie mare, trebuie să se facă mic! Iar cel care se comportă ca în exemplul de mai devreme, se află în starea celui care împarte cele ale Stăpânului său, ca şi cum ar fi ale sale. „În dar aţi luat, în dar să daţi!”
Cât despre judecată, fiecare merge cu faptele sale, iar preotul este un mijlocitor între noi şi Hristos, tocmai pentru a ne feri de „abstract” în momentul mărturisirii păcatelor. Şi încă ceva şi închei cu vorbăria! Sacerdotul este Episcopul, preotul având doar un "mandat" limitat. Iar asta ar trebui să-i facă pe slujitorii altarelor să fie mai smeriţi şi să nu caute atât cinstea oamenilor aici pe pământ, riscând să piardă cinstea din Ceruri...