din memoriile unui fost penticostal:
Lucram mult, aveam rar zile liber. Am neglijat lucru cel mai important, se pare, pentru sefii din biserica: sa platesc cotizatia. Aveau dreptate! Nu am platit-o vreo 5 luni! Sotia mea nu mai lucra, sau a lucrat o perioada la un turc care nu i-a dat banii, incat pana la urma in 1998, mi-am cautat inca un servici. din pacate nu am rezistat decat o saptamana, pentru ca turele lucrate la CFR au fost inmultite brusc. Dar conducatorii nu m-au intrebat daca am probleme financiare! Facusem pacatul cel mai grav! Si am fost dat afara din biserica! Asta e! M-am certat cu pastorul Mihai Ilas in fata bisericii. El mi-a zis sa imi caut o grota sub poalele Tampei si sa imi fac o biserica acolo!
...
El m-a "iertat" si mi-a promis reintegrarea mea in biserica, daca achit restantele si voi da de acum incolo mai multi bani decat era prevazut la cotizatie, adica mai mult cei 30.000 de lei. Am acceptat prosteste. Am fost reinscris ca membru, dar am vazut ca nu m-a mai pus la amvon niciodata. Eram iertat, dar poate ca nu! Nu mai era nevoie de lucrarea mea pentru Christos, era nevoie de banii mei. Dupa trei luni dupa ce am asteptat un semn de la ei, nu le-am mai platit nimic! Iar am fost dat afara! Si azi sunt inca dat afara din biserica pentru ca nu am platit cotizatia. Si au trecut 13 ani! Credeti ca-i pasa? In fond daca lui nu-i pasa mie de ce ar trebui sa mai imi pese?
|