Praznicul restabilirii icoanelor a fost intitulat Triumful Ortodoxiei, întrucât marca sfârșitul a 120 de ani de lupte și dispute reluate de mai multe ori și cu importante consecințe pentru definirea identității Bisericii Ortodoxe și a statului bizantin; dar și, pe un plan mai general dogmatic, pentru că iconoclasmul reprezenta punctul final și consecința tuturor ereziilor hristologice. De aceea, cel de-al doilea Sinod de la Niceea (787) a fost privit drept pecetea celor șapte mari Sinoade Ecumenice. Desigur, ulterior vor apărea multe alte erezii, dar ele toate vor putea fi respinse de definițiile dogmatice ale celor șapte Sinoade Ecumenice și de teologia ortodoxă a venerării icoanelor. Așa cum se exprimă foarte vechiul tropar al praznicului Ortodoxiei, venerarea icoanei este o mărturisire o întregii Economii dumnezeiești și semnul supunerii credinciosului față de integralitatea învățăturii Bisericii.
Synodikonul Ortodoxiei, al cărui strat inițial privitor la icoane trebuie atribuit patriarhului Metodie însuși, s-a ”îmbogățit” începând cu secolul XI cu numeroase anateme formulate împotriva noilor erezii de sinoade constantinopolitane reunite sub împărații Comneni. Au fost inserate și decizii ale unor sinoade locale, iar în secolul XIV anateme împotriva lui Varlaam, Achindin și adversarii isihasmului, astfel încât acum Synodikonul apare drept mărturia fidelă a tradiției dogmatice bizantine și a continuității ei în timp și spațiu. Această proclamare poate fi supusă și unei transpuneri duhovnicești, putând fi privită ca un adevărat exorcism al ereziilor ce încolțesc în fiecare din cei ce nu și-au curățit cu totul patimile, căci erezia nu e decât formularea intelectuală a acestor patimi. Prin definiție, erezia divizează și separă, în timp ce credința ortodoxă strânge în unitate și sobornicitate membrii Trupului lui Hristos. Ea este semnul împăcării cosmice a tuturor făpturilor trupești și netrupești în participarea lor armonioasă la unitatea divino-umană și la plinătatea cunoașterii Adevărului pe care-l are Biserica. (Makarios Simonopetrinul - Triodul explicat
http://edituradeisis.ro/opencart/ind...&product_id=92)
”Precuratei Tale icoane închinându-ne, Bunule, cerem iertare greșelilor noastre, Hristoase Dumnezeule. Căci de bunăvoie ai voit a Te sui cu trupul pe Cruce, ca să izbăvești din robia vrășmașului pe cei pe care i-ai plăsmuit. Pentru aceasta cu mulțumire strigăm Ție: Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit să mântuiești lumea” (Troparul Duminicii Ortodoxiei din Triod)