În prealabil postat de Adriana Cluj
Sunt datoare cu niste explicatii.
Cand m-am exprimat in acest fel m-am referit la cei pe care ii intalnesc pe strada, sau care vin la usa, umbland cate doi, incercand sa-mi dea o brosura si sa-mi vorbeasca despre credinta lor, presupun, incercand sa ma atraga si pe mine la aceasta. Aici, deci, nu am ce discuta, nu am ce negocia...
In rest insa, nu am de ce sa ma port urat cu nimeni, daca voi vedea un om in necaz, la nevoie n-o sa-l intreb niciodata mai inainte de a-l ajuta, ce religie are, daca este martor, penticostal, baptist, islamic, catolic sau ortodox.........
Am, printre cunostintele si prietenii mei, persoane, chiar si o matusa, despre care am aflat mai apoi, ca apartin acestei secte, sau cult, nu stiu care este denumirea exacta, dar asta nu m-a facut sa le intorc spatele sau sa nu-i mai salut sau sa nu stau de vorba cu ei, ori sa ma ajut cu ei la nevoie, eu pe ei si ei pe mine....
Dimpotriva, am o prietena care este martora, la care tin mult, nu am stiut de la inceput, ea a stiut ca eu sunt ortodoxa pentru ca povesteam ca merg la biserica, dar nu m-am indepartat de ea dupa ce-am aflat, nici ea de mine, imi cunoaste religia si mi-o respecta.
Nu ne contrazicem pe acest subiect. E tabu.
Eu nu ma pricep, cu vorbe, sa o fac sa vina la credinta mea. Daca din ceea ce vede la mine, sau la altii de aceeasi credinta cu mine, care sunt in preajma ei, va ajunge intr-o zi la acest pas, Dumnezeu sa ii ajute!
Nici ea nu incearca sa ma atraga la religia ei, stie ca sunt ferma, asa pacatoasa si cu toate nepriceperile si neajunsurile mele, raman la credinta mea, sa ma ajute Bunul Dumnezeu ca nimic in lumea asta sa nu ma abata de la aceasta cale.
Nu renunt la prietenia ei, pentru ca o apreciez, mi-e draga, am fost alaturi una de cealalata in momente grele, si in altele mai bune, si asta nu se uita.= si nu se trece cu vederea.
Deci sunt doua aspecte cu totul diferite.
Doamne miluieste-ne!
|