Ea L-a purtat în brațe
Ea L-a surprins crescând.
Ea a știut de la început
Că El e Fiul lui Dumnezeu.
Dar era și Fiul ei.
Copilul ei, Unicul, fără tată.
Pentru El i-a tremurat inima,
Chiar dacă El era atotputernic.
Și-a stăpânit agonia,
Când L-a văzut răstignit,
Și plânsul și-a oprit,
Și dorul, și neputința,
- În privirea Lui era neclintită
Hotărârea de a răbda.
Deci ea răbda cu El.
Și-a așteptat, Mamă-Mireasă,
Trecerea la El, în Lumină,
Cu seninătatea sufletului curat,
Plin de iubire mai presus
De cea îngerească.
E ea, Maica Domnului meu,
Maria.