Dragostea nu este un dat genetic.
Este un simtamant care trebuie cultivat cu atentie si maiestrie.
Este stiinta stiintelor.
Nu exista o alta forma de cognitie mai presus de aceasta cunoastere dumnezeiasca.
Dumnezeu nu poate fi cunoscut decat prin poarta iubirii. Nu exista cai ocolitoare.
Fiecare dintre noi primeste o anumita zestre in acest sens.
Cei care au 'norocul' de parinti iubitori, surori sau frati afectuosi primesc un bonus mai consistent in aceasta lume, decat altii care sunt mai mult sau mai putin privati de afectiune.
Deci 'se va cere' de la ei si rezultate mai consistente.
Crestinilor li cere sa iubeasca, dar nu li se explica clar algoritmul acestei stiinte supreme.
Asa ca fiecare intelege ce poate - se agata de fraze, dogme, expresii - functie de afinitate si capacitatea individuala de validare al anumitor forme de rationament logic sau scriptural.
Cei daruiti cu har, instinctiv zboara spre Dumnezeu. Dar acestia sunt putini.
In trecut si eu credeam ca ar fi fost normal sa iubesc oamenii in mod natural fara o pregatire intelectuala - si ma miram ca nu puteam genera spontan fata de semeni acest simtamant plin de caldura.
Dar ca sa raspund la intrebarea thread-ului;
Da, exista dragoste adevarata, dar numai atunci cand este unita cu Adevarul.
Pana la aceasta perfectiune toate celelalte forme de iubire sunt amestecate minciuna, in doze mai mici sau mai mari.
__________________
|