Povestind despre matusa mea, am vrut sa evidentiez atitudinea, nu doar ciudata, ci de-a dreptul halucinanta pe care a avut-o in acel moment.
Eu nu intelegeam de ce se poarta asa, lumea in jurul meu avea alta atitudine, si nu ma asteptam ca tocmai de la o persoana cunoscuta si rudenie sa primesc asemenea ""palme"", ca o galeata de apa rece in fata (dar nu "apa rece trebuie sa spun, ci altceva, dar prefer sa nu spun acele cuvinte). Mi-a mai spus si altele....la fel...parca fara nici o urma de omenie, de compasiune, atat de dur...
Ma uitam capiata la dansa si nu-mi venea sa cred ca aud bine. Incepusem sa ma intreb care dintre noi doua e mai dusa eu, in situatia in care eram, (eu care eram constienta, cat de cat, ca nu mi-s toate mintile pe-acasa...dar nu-mi pasa), sau ea...
Cand sora mea mi-a spus ca matusa a devenit martora a lui Iehova, partial am inteles, prea multe despre secta lor nu stiam si nici nu doresc sa stiu, dar auzisem si eu de ici, de colo de ciudatenii ale lor.
Poate nu toti sunt la fel, o fi fost vreun elan mai putin controlat...Adica, chiar stiu ca nu toti sunt la fel, deoarece fosta mea vecina, cea care a fost alaturi de mine in momente dificile, nu a avut acest comportament...Or fi si acolo, ca intre toti oamenii, mai multe soiuri..
In sfarsit...intre timp Dumnezeu si Maica Domnului mi-au ajutat si mi-am revenit, am trecut, cat s-a putut trece.... si stiu ca fiica mea e intr-un loc foarte bun, unde ne-am dori sa ajungem toti....