Fina observatie!...:)
Intocmai, fumatul e varful de iceberg al unor probleme mai adinci si mai importante. Alte "chestii" bantuie pe-acolo, primprejur sau pe dedesubt, la radacina.... Asadar, daca fumatul aduce oprire de la Impartasanie, aceasta e pentru ca duhovnicii cunosc ca dincolo de fumat, sub presul sau valurile fumatului, stau dihanii inca mult mai mari! Tocmai pentru ca bantuie in ascunzisul din inima omului diverse dihanii este hotarata oprirea, astfel ca omul sa nu isi castige osanda, hranind bestiile...
De aceea, indiferent ca se face terapia sufletului in conditii de reducere treptata a dependentei sau, uneori cu surprinzatoare accentuari (vremelnice) ale dependentei sau, cel mai des recomandat, in conditii de abstinenta: problema cheie ramane - au fost intremate stihiile care isi semnalizau pervertirea prin "semnul fumatului"? A fost decapitat balaurul? A fost smulsa palamida din radacina (alternativa e sa ii ciufulesti nitel parul din crestetul capului ori poate sa ii faci freza intr-o parte - cam asta e abstinenta de suprafata)?
Valabil pentru toate adictiile, consider.
Personal cunosc o multime de oameni care s-au lasat de fumat, de baut, de diverse.... degeaba sau chiar mai rau! S-au multumit sa se mandreasca sau sa se autolinisteasca cu succesul facil al renuntarii la adictie. Dar sufletul a ramas bolnav... Dovada? "Victoriosii" ii dispretuiesc pe cei care inca lupta cu patima, sunt indiferenti, ironici, agresivi. Incredibila lipsa de recunostinta avem noi cei urcati in caruta, fata de cei care inca trudesc sa se agate din fuga... Poate ca acesti codasi ai momentului au nevoie de o mana intinsa, precum cel aflat in iuresul fluviului... Si ce face omul crestin iesit prin Mila Domnului din potop? Isi usuca izmenele la soare fluierind o doina, in timp ce confratele se scufunda? Nu, nu face asta, doar ii scuipa seminte-n cap.

De aceea, cred cu toata convingerea ca, orice dependente nesanatoase avem (sunt si dependente sanatoase, cele care nu ne afecteaza adevarata libertate, de pilda dependenta de aer), acestea sunt semnul ca avem o serie de probleme mai adinci, acolo in inimioara...
Cand terapia stihiilor e realizata (despatimirea chiar asta tinteste ca obiectiv central al drumului spre Imparatie), atunci comportamentul incriminat (fumatul, bautul, furatul, mintitul, batutul, etc.) pica de la sine, ca o frunza moarta. Omul e, in sfarsit, in pace cu Domnul. E binecuvantat.
Asa cred.

P.S. Curentul medicalist care bantuie civilizatia actuala este castrator, barbar. Sustine ca orice terapie "autentica" se face in conditii de abstinenta totala, musai, altfel nu merge.
Aceasta e o violare cumplita a sufletului si un gest de dispret fata de Domnul. Aroganta tipic scientista, adica amatorista duhovniceste sau de-a binelea anti-cunoastere. Oare nu sunt oamenii diferiti, oare Domnul lucreaza dupa tipare inguste?...
Terapia, dupa cum inteleg si cred, se face in pasi mereu personali de apropiere de Dumnezeu.
Cu cat se apropie sufletul unei persoane de Domnul, cu atat se indeparteaza boala. Si cum sa se apropie omul daca inima nu e infranta si smerita, daca nu e zvac de pocainta? Secretul unei terapii reusite nu consta in oprirea "cu vointa" (adica cu scrasnete din dinti) a comportamentului adictiv ci, primordial, ca singurul inceput bun, in dobandirea duhului de pocainta. Inima infranta si smerita. Avem exemplificari multiple in Evanghelie. Vedem acolo in ce conditii vin pacatosii si pacatoasele la Hristos Domnul sa ceara vindecare.
Totul e ca Domnul sa roteasca un pic "surubelnita " in sufletul omului.
Sa ne rugam pentru aceasta!
Pentru noi si pentru toti crestinii care se nevoiesc pretutindeni intru despatimire.
E un prilej minunat randuit in Biserica tocmai acum, in Postul Mare.
Dumnezeu sa ne miluiasca!