Citat:
În prealabil postat de Adriana Cluj
Mi-am dat seama singura ca nu sunt vrednica de citirea Psaltirii, am citit aici:
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...in-acest-post/
"Desigur, daca cineva simte ca are unele oprelisti sau indoieli in constiinta sa, ori i se pare prea mult, prea greu, se simte prea cazut, etc., atunci nu trebuie sa se apuce fara spovedanie si fara dezlegare de la parintele sau duhovnicesc." |
Inainte de citatul acesta scrie acolo:
"E bine si sa se ceara binecuvantare de la duhovnicii personali, dar, oricum, fiecare sa fie incredintat ca demersul acesta se face cu binecuvantare si nu este cazul sa se teama in mod superstitios sau exagerat de ispite din cauza Psaltirii, insa este nevoie in prealabil sa fie integrat in randuiala Bisericii, sa mearga cel putin duminica la Sfanta Liturghie, sa se spovedeasca periodic, sa tina postul si sa incerce sa traiasca, pe cat poate mai mult, o viata duhovniceasca atenta, iar Psaltirea, si orice rugaciune, sa fie facuta cu smerenie, cu inima infranta, binestiind ca mai ales trufia sau parerea de sine duc la parasirea harului si intetirea ispitelor."
Acum, eu nu sunt nici pe departe o mare rugatoare, in putinul timp in care ma rog imi vin in minte tot felul de ganduri; ma straduiesc eu sa duc o viata cat de cat in ordine, dar e la stadiul de cat de cat, adica mai bine putin decat nimic. Am decoperit frumusetea Psaltirii doar de vreun an si jumatate, inainte nu prea stiam cum se citeste si chiar am declinat o invitatie de pe forum de citire a psaltirii. Din putina mea experienta, pot sa va spun ca nu e asa cum se spune, ca vin ispite mari... adica daca vin, vin din alte cauze, vin ca rod al pacatelor noastre, vin sa ne incerce sa vada daca avem intr-adevar credinta si asezare duhovniceasca. E adevarat ca si eu am patit, aproape de fiecare data cand mai citesc, cate o ispita, dar nu as putea sa spun ca au fost lucruri majore sau care m-au tulburat peste masura, de obicei, se intampla niste lucruri exterioare, care te silesc sa iei o atitudine: iti spune cineva un cuvant nelalocul lui, cineva se cearta cu tine din te miri ce, niste intamplari care iti pot rapi usor putina pace din suflet.
Insa eu personal am trait si bucurii duhovnicesti foarte mari de la citirea Psaltirii. Cea mai recenta dintre ele a fost chiar la inceputul postului acestuia. Dupa slujba canonului de luni, parintele a rugat pe cei prezenti sa isi ia fiecare cate o catisma, pe care sa o citeasca in biserica sau acasa, in ziua respectiva. Eu am luat una si am continuat cu citirea alteia si marti dimineata. Apoi, in aceeasi zi m-am dus la serviciu, unde un coleg mai ateu, cum a aflat ca tin post, a inceput, pret de vreo jumatate de ora, sa aduca tot felul de acuze preotilor, Bisericii noastre, si sa spuna chiar niste erezii si niste aberatii mai mari decat am vazut pe acest forum, pe cuvant! Pana atunci nu avusesera loc astfel de discutii in biroul nostru, desi ne stiam fiecare de ce orientare suntem. Dar acum... Si atunci am vazut eu puterea Psaltirii, ca mi-a dat Dumnezeu puterea sa ii raspund cu blandete, pe cat m-am priceput, la intrebarile acelea sacaitoare si sa nu ma supar sau sa il judec cumva. Am remarcat ca in ziua aceea a incercat sa faca multe lucruri ca sa ma enerveze, dar m-a ajutat Domnul de am putut sa imi pastrez linistea sufleteasca, pe care in alte situatii mi-o pierd cu lucruri mult mai marunte, si sa pastrez o atitudine de colegialitate. Dupa acest episod nici nu a mai adus vorba de chestiuni religioase. Asa ca ceea ce ar fi trebuit sa fie o ispita a fost pentru mine o bucurie duhovniceasca, pentru ca niciodata nu as fi crezut ca as fi putut reactiona in acest fel, in fata atator acuze si chiar blasfemii cate am auzit atunci. Psalmii sunt, intr-adevar, o pavaza foarte puternica.
Apoi, pe seara, am mai avut o alta bucurie duhovniceasca. Mie imi plac slujbele frumoase, lungi si bogate in cantari. La biserica la care fusesem luni, slujba canonului tinuse trei ore, dar la biserica din cartier stiam ca tine o ora. Luni m-am bucurat de slujba, dar taica-meu, pe care daca nu il imping eu de la spate sa faca ceva, nu face, nu s-a dus. Asa ca am luat marti hotararea sa sacrific desfatarea la slujba cea frumoasa din centru ca sa merg cu taica-meu la biserica mea de cartier. Si minune! Tatalui meu i-a placut slujba aceea de o ora mai mult decat mi-a placut mie cea din seara precedenta, asa incat in urmatoarele zile, cand eu nu am mai putut sa il insotesc, s-a dus singur la Canon, ba chiar s-a dus si vineri, la Sfantul Maslu, fara sa il mai trag eu de maneca sa se duca. Aceasta a fost iarasi o mare bucurie pentru mine. E bun si minunat Dumnezeu si psalmii sunt cu adevarat desfatare! sa ne intarim in credinta si sa nu ne temem sa ii citim! caci daca primim bucurii,le primi spre slava Domnului, iar daca primim necazuri si ispite, le primi pentru pacatele noastre si pentru a ne face sa nu mai continuam in lucrarea cea buna.
Ontopic
Astept confirmarile userilor de pe lista si alti doritori. Sa se milostiveasca Domnul catre acesti copilasi, Patricia-Diana-Maria si Radu-Stefan, spre slava Sa!