Citat:
În prealabil postat de linistea
'Nicio epoca nu a vorbit mai mult despre iubire cu atat de putin exigenta reala. Diavolul ne-a facut sa numim “iubire” o vaga obsesie contagioasa al carui focar in epoca moderna a fost literatura romantica si careia romanele si filmele ii sunt agenti de difuzare.
Fericirea individuala a devenit tabuul nostru: semn de decadere a unei civilizatii. Ceea ce deosebeste dragostea in secolul nostru, ceea ce ar trebui sa ii descalifice in mare numar pe cei care se prevaleaza de ea, este tocmai aceasta nuanta de obsesie si usurinta cu care se arata ca i se cedeaza. E o usurinta sinistra in a te marturisi invins, in a te recunoaste iresponsabil, s-ar zice chiar in a te lauda cu asta. "
http://culianu.wordpress.com/2008/09...mont-fragment/ |
Citatul ăsta ar putea constitui punctul de pornire pentru o nouă dezbatere, care ar putea să ne ajute să facem mai bine distincția între iubirea dumnezeiască și iubirea romantică sau alte tipuri de iubire.
Încep să bănuiesc faptul că acest romantism netransfigurat e responsabil de foarte multele drame ale familiei moderne.
Edit: Este, oare, romantismul o foarte răspândită erezie a timpurilor noastre? Nu cumva, preocupați de ereziile trecutului le înghițim, cu o veselie inconștientă, pe cele moderne?