Multe incercari pot fi depasite in viata de familie atunci cand sotii (sau macar unul dintre ei) reusesc sa pastreze constiinta tainei la care sunt partasi. Constiinta faptului ca nunta nu este o taina doar in momentul oficierii ei in biserica, ci pentru tot parcursul vietii.
Iubirea dintre sot si sotie nu o pot vedea decat ca pe o candela aprinsa. In lumina ei se cunosc sotii, fiecare pe sine insusi, si unul pe celalalt. O cunoastere ce nu epuizeaza caracterul de taina al relatiei, ci din contra il sporeste. Asupra acestei flacari, uneori atat de plapanda din cauza furtunilor vietii, sunt datori sa vegheze, amandoi, cum si cat pot. Undelemnul candelei este numai harul Sfantului Duh. Cand acesta se imputineaza si dispare cu totul, cadem prada intunericului.
De aceea, pot sa spun ca singurele experiente cu adevarat luminoase, le-am trait pana acum in casatorie, numai din perspectiva acestei constiinte a prezentei lui Dumnezeu in taina insotirii dintre mine si sotia mea. Nu pot spune ca sunt multe, ce e drept. Dar sunt de ajuns pentru a ma intari in momentele in care sunt cuprins de uitare, de intunecarea mintii, de somnul sufletului, atunci cand cad, sub o forma sau alta, din iubire. Sunt de ajuns pentru a-mi dezvalui intunericul in care uneori ajung sa traiesc din cauza iubirii de sine.
|