M-am întristat puțin astăzi, gândindu-mă la o posibilă confuzie care planează asupra unei postări anterioare, cum că aș fi nemulțumit de felul cum s-au exprimat colegii pe acest topic. Aș spune că e exact invers: în cele mai multe opinii/experiențe împărtășite aici am simțit vibrația vieții, reacția promtă a sufletului provocat să vorbească despre sine și ce se mai găsește în aria lui de iradiere. Chiar sunt foarte recunoscător tuturor, pentru mine a fost (și este) începutul învierii nădejdii personale că se poate instaura o relație organică ortodoxie - ortopraxie în legătura de iubire dintre bărbat și femeie ca o icoană a unității dintre Hristos și Biserică.
ps - AndruscaCIM oare ai să te superi foarte tare dacă exprim public situația contradictorie în care te-ai așezat singură lăudând deopotrivă o opinie ce pledează pentru autismul trăirilor proprii și o mărturisire care ne invită în intimitatea unei experiențe semnificative? Sper să nu!
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi)
|