[ucenic]

Eu sunt din alta confesiune. Nu are importanta deoarece nu pun la modul absolut doctrina confesiunii mele deasupra doctrinei celorlalti confrati in Hristos. Am incredintari in ceea ce priveste invatatura cultului meu crestin, insa nu le etalez niciunde. Nici macar in propria biserica.
Ca si "ucenic" al lui Hristos am invatat de la El ca mai presus de dogma religioasa, mai presus de reguli, de forme si de ritualuri este EL. Astfel sunt frate in Hristos cu ortodocsi, catolici, greco-catolici, adventisti, baptisti, penticostali etc. De ce asa? Pentru ca El imi spune asta:
"Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine, si Eu in Tine; ca si ei sa fie una in Noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis." (Ioan.17:21)

Tu intrebi de confesiuni si denominatiuni insa Dumnezeu pune pret pe ceea ce trebuie sa existe in fiecare crestin nu pe dogmele, formele sau ritualurile acestuia. De exemplu, putem, ca oameni, sa sustinem ca "In biserica noastra este adevarul!" atunci, prima reactie care se naste in noi este sa facem cunoscut acest "adevar" si altora - sa ne facem prozeliti, in acelasi timp sa ignoram pana la a damna cu blestem pe cei ce nu adera la "adevarul" bisericii noastre. Aceasta reactie este de fapt pornirea firii noastre pamantesti. Insa Hristos ne cheama sa vim duhovnicesti, nu firesti (in pornirile firii).
Totodata ignoram ceea ce Dumnezeu ne spune cu privire la aceasta incredintare, a stapanirii "adevarului": "Voi acum cunoasteti in parte insa cand va veni ziua aceea veti cunoaste desavarsit." (parafr. 1 Cor.13.). Si atunci de ce sa vin "peste" fratele meu, din alta confesiune, cu invatatura mea imperfecta? Perfect, Bun si Desavarsit e Unul, Dumnezeu.
In acelasi pasaj din Biblie se spune ca nu dogma, forma sau ritualul il definesc in esenta pe crestin, pe copilul lui Dumnezeu ci "credinta, nadejdea si dragostea, dintre care, cea mai mare este dragostea".

Arata-mi in viata ta dragostea lui Dumnezeu pe care o are pentru fiecare om si cunosc atunci ca esti al Lui.

De aceea pe mine nu ma vei vedea pe acest forum argumentand sau contraargumentand la nesfarsit, ca un zelos, cu privire la invataturile unuia sau altuia. Sunt incredintarile lui. Bineinteles ca nu pot primi orice. Nu pot primi ceea ce trece peste porunca Lui Hristos. Si anume sa il iubesc pe Dumnezeu cu toata inima mea, cu tot sufletul meu, cu toata puterea mea si pe aproapele meu, ca pe mine insumi. Tot ceea ce nu se potriveste si nu se regaseste in aceste doua porunci, vine de la cel rau.

Acum, intrebarea ta: ce confesiune e mai buna? Iar eu stau si ma intreb: "Ce ar raspunde Iisus Hristros la aceasta? Ce ar raspunde Cel ce vrea inima mea pentru El si pentru aproapele meu?"

L-am descoperit pe Hristos si Voia Lui in Sf.Scriptura. Citeste Cuvantul lui Dumnezeu, cheama-L in rugaciune cu toata fiinta ta si Cel ce este Mantuitorul tuturor te va binecuvanta.
Si Domnul sa iti ajute la aceasta. Amin.