Citat:
În prealabil postat de Raoul
Deacord! Exista si dragoste adevarata,citeam la pr. Adrian de un cuplu,care au fost "impreuna" inca de cand aveau doi ani,erau de nedespartit. Si asa au fost toata viata!
|
Sa stii ca am cunoscut si eu cupluri de "nedespartit", dar la unele era doar o dependenta emotionala ce aproape intra in sfera patologicului.
De ex. am mai scris de un cuplu (acum varstnici) care era f unit, nedespartit etc. Daca-ti poti imagina ca si atunci cand ea venea in vizita la mine, dupa o ora el incepea sa o sune sa vada ce face. Problema cu astfel de cupluri in care fiecare este intreg universul celuilalt este ca atunci cand apare o problema (sau unul simte nemultumire, insatisfactie etc.. Ca inevitabil exista astfel de momente), fiecare il va blama pe celalalt deoarece in celalalt cauta echilibrul si sursa satisfactiei (nu in sine!). Ei bine, la batranete au ajuns sa se injure, ocazional (pt ca-si reproseaza unui altuia toate neimplinirile din viata).
Cred ca iubirea are nevoie de maturitatea emotionala a sotilor. Parerea mea este ca ceva nu este tocmai in regula daca un cuplu este nedespartit. Am cunoscut si eu astfel de oameni. Unii s-au despartit dupa 3, 4 sau mai multi ani, cand celalalt nu le-a mai raspuns asteptarilor emotionale si au intrat intr-o zona de incertitudine si anxietate (gen, "nu m-a sunat azi, vai, nu ma mai iubeste").
Am vecini pe care-i vad intotdeauna impreuna: merg impreuna zilnic sa duca/aduca fiica de la scoala, sa o duca in parc, sa cumpere paine etc.. O situatie extrem de ineficienta. Nu i-am vazut nicicand separati si ii vad zilnic. Dar mie imi pare Mai degraba un fel de boala (adica le este frica sa fie singuri, iar comportamentul lor probeaza asta).
Deci, Raul, nu confunda "nedespartirea" cu iubirea. Sunt lucruri independente.