[xanixade]

În prealabil postat de N.Priceputu

Frate, Dumnezeu S-a făcut om şi a devenit accesibil oricăruia dintre noi, oricât de păcătoşi am fi. Nu-I place să rămână într-o transcendenţă totală, inaccesibilă. Chipul Lui îl poţi regăsi în orice om, chiar şi în cel mai păcătos, dacă poţi lăsa deoparte zgura păcatelor lui, dacă poţi, adică, să faci distincţia dintre om şi păcatul pe care-l face. Asta înseamnă cuvintele: „Iubeşte-l pe păcătos dar urăşte păcatul lui”.

Şi în momentul în care reuşeşti să faci aceasta, adică să nu-l mai judeci, îi acorzi încredere, îi arăţi poate chiar lui însuşi că nu e aşa de rău cum crede el, scoţi, adică ce e mai bun din el având încredere în faptul că există acea sămânţă bună în fiecare. Şi ce e bun în tine se întâlneşte cu ce e bun în el. Iar ce e bun în fiecare dintre noi nu este altceva decât pecetea chipului lui Hristos în sufletul nostru, cum explica de nenumărate ori Părintele Galeriu, spunând: Tatăl este Protochipul, Fiul (Hristos) este Chipul, iar noi suntem „după chipul”.

In momentul in care.... cineva ar reusi sa vada chipul lui Hristos in tot omul, s-ar face sfant sau ar fi sfant deja. Exact ceea ce spuneam mai sus.