Citat:
În prealabil postat de dorinastoica14
Mi-a plăcut foarte mult. Mai vreau! Cine le-a scris Mirela?
|
Bine, am să mai postez câteva.
Nu știu cine le-a scris, am primit și eu o xerocopie de curând. Am să întreb despre autor.
O poveste... înmurată
(pentru postitorii zilelor noastre)
Pleacă ursul la pădure
Să culeagă fragi și mure.
Dar nu ia la întâmplare
Orice mură-i iese-n cale.
Ci le-alege mai zemoase,
Fragede, mari și frumoase,
Dulci la gust și aromate,
Proaspete și parfumate.
Apoi scoate tacticos
Un butoi de miere gros
Și-nghite pe săturate
Mure-n miere înmuiate.
Ar mai tot mânca, "plăpândul",
Dar i-a cam pierit avântul,
Fiindcă burta-i ursulească
Gata stă ca să plesnească.
*
Șade ursul sub umbrar,
Mormăind sub cerul clar:
- Doamne, tare-s mulțumit
Că și astăzi am postit!
Povestea crinului
Jos în vale, lângă râu,
Șade-n ierburi pân' la brâu,
Ocrotit de-o tufă deasă,
Un crin alb ca o mireasă.
Cum mijește dimineața,
El cu rouă-și spală fața
Și o-ndreaptă-apoi sfios,
Către cerul luminos.
Floarea lui cea delicată
Numai soarelui o-arată,
Iar acesta îi trimite
Raze blânde să-l alinte.
Și petrece pe pământ
Numai el cu cerul sfânt,
Numai el cu mândrul soare,
De când crește până moare.
*
Crinul e, copilul meu,
Chipul sufletului tău:
Alb, curat, privind mereu
Numai sus, la Dumnezeu.