[glykys]

Canonizarea Sf. Grigorie Palama si instituirea sarbatorii sale in a doua duminica a Postului Mare, indata dupa duminica Ortodoxiei, consacrau deciziile celor doua sinoade isihaste de la Constantinopol, din 1341 si 1351, drept insasi expresia Ortodoxiei si a marii traditii dogmatice bizantine. Praznicul Sf. Grogorie era astfel randuit alaturi de cel al restaurarii Sfintelor icoane, ocupand impreuna cu el un loc privilegiat si semnificativ in decursul anului liturgic. Asocierea acestor doua sarbatori nu este intamplatoare - putem socoti ca victoria asupra iconoclastilor in secolul IX, ca si acea asupra umanistilor bizantini in secolul XIV (reprezentantul cel mai caracteristic fiind aici Varlaam) e in definitiv triumful invataturii ortodoxe a indumnezeirii omului mostenita de de la Parinti asupra rationalismului elenistic latent dintotdeauna din mediile cultivate din Bizant si care si-a gasit noi sustinatori in scolastica occidetala si in precursorii Renasterii.Intr-o epoca diferita si in fata altor adversari, isihastii afirmau ca si iconofilii aceeasi realitate a participarii trupului si sufletului omului la Dumnezeu in Hristos inca din aceasta viata: in timp ce iconoclastii si si umanistii imperiului muribund erau solidari intr-o intelegere intelectuala a relatiei omului cu Dumnezeu.

pentru Sfantul Grigorie Palama si intreaga traditie monahala pe care o reprezinta, asceza si practica virtutilor sunt, in definitiv, singura cale de a atinge adevarata cunoastere a lui Dumnezeu, adica impartasirea reala a trupului si a sufletului, unite in inimi de Lumina necreata.

Problema locului trupului in viata duhovniceasca se afla in inima disputeor iconoclaste si isihaste, gasindu-si expresia ortodoxa tocmai in timpul Postului Mare: in asceza si rugaciunea care preced initierea pascala. Invatatura duhovniceasca a Triodului poate fi privita drept aplicarea nemijlocita si practica a dogmei ortodoxe a Intruparii, astfel ca aceste doua praznice isi gasesc un loc justificat la inceputul Postului Mare, nu numai prin importanta lor istorica, darsi prin faptul ca simbolizeaza conditiile fata de care postul si cainta practicata in timpul acesta nu ar putea ajunge aievea la viata in Hristos si a patrunderea sufletului si trupului in misterul Sau divino-uman. In timpul acestei prime perioade definite de cele doua Duminici, viata ascetica apare astfel o adevarata marturisire dogmatica.


Saptamana a III-a

A treia saptamana se deschide, ca si cea precedenta, cu un indemn la perseverenta in lucrarea virtutilor pentru a ajunge in Saptamana Mare:

"Incepand postul saptamanii a treia, sa laudam, credinciosii, cinstita Treime, savarsind cu bucurie cealalta vreme a lui si patimile trupesti slabindu-le, sa culegem din sufletele noastre flori dumnezeiesti, ca sa impletim cununi Doamnei zilelor (Pastelui), ca toti, purtand cununi,sa laudam pe Hristos ca pe un Biruitor!" (duminica II vecernie si Luni III, utrenie)

"Intru aceasta a treia saptamana curatindu-ne, fratilor, ca si Israel de demult in cele trei zile, sa ajungem la muntele rugaciunilor si acolo,auzind dumnezeiestile glasuri, sa laudam pe Hristos!" (Luni III, utrenie)

Selectie din "Triodul explicat. Mistagogia timpului liturgic", pp. 326-329.