Titlu initial: ""Cum a fost ales parintele Cleopa""
"In Mănăstirea Sihăstria, la o alegere de stareț, s-a petrecut un fapt puțin obișnuit cu care am putea ilustra excelent cele spuse mai sus despre discreție:
“Ava Ioanichie [Moroi, n.n.] de la Sihăstria, biruit de bătrânețe și de gri*jile mănăstirii — tocmai arseseră o parte din acareturi — a strâns obștea într-o bună dimineață de vară și a grăit celor optzeci de părinți și frați, tot atâția câți anii săi:
- Vremea este să las locul altuia, părinților și fraților. Blagosloviți și mă iertați pe mine păcătosul că mă trag la odihnă. Alegeți alt stareț. De azi înainte trec în rândul as*cultătorilor, să-mi plâng păcatele pe care le-am agonisit cât timp a rânduit Cel de Sus să vă fiu povățuitor. Că știți Prea Cuvioșiile voastre, nu-i treabă ușoară să porți grija atâtor su*flete. Mai greșești, mai te mânii, ca omul, mâhnești frații, superi pe Dumnezeu. Dar vremea de greșeală trebuie răs*cumpărată cu vreme de pocăință și eu sunt slab, și cine știe zilele omului! Ca mâine mă cheamă Dumnezeu și mă găsește nepregătit."
Au zis părinții:
- Lasă Avă, că ne rugăm noi pentru Prea Cuvioșia ta. Milostiv este Dumnezeu. Rămâi mai departe. Cine ți-ar putea lua locul? Sfinția ta ne-ai primit pe toți din lume și ne-ai invatat calea mantuirii si dulceata cugetarii la Dumnezeu. Ai mila de sufletele noastre pana la sfarsit.
Erau printre dansii multe capete albe, dar toti se simteau copii pe langa el. Ii ziceau intre ei „Batranul”, uitandu-si numarul anilor lor, care nu erau cu mult mai putini.
Toate straduintele parintilor de a-l indupleca sa le ramana staret au ramas zadarnice. Nu si nu! De altfel, il stiau: gandea bine inainte de a vorbi, si cand vorbea, cuvantul era sfant.
- Si pe cine s-alegem in loc, Parinte? – intreba Natanail cu dreapta nedumerire.
- Pe Cleopa, raspunse Batranul, simplu, privindu-i cu oarecare infruntare.
- Care Cleopa? sarira mai multi, de parca le-ar fi pus jaratec sub talpi.
Ciudata priveliste cand sfintii isi pierd capul!
Cateva barbi pornira sa tremure marunt, iar parintele Natanail incepu sa-si manance varfurile mustatii, tragand firele unul cate unul cu limba si, asezandu-le intre buzele stranse, facea crant, crant... Avea par aspru parintele Natanail si dintii din fata intregi.
- Cleopa de la Piciorul – Crucii, explica Batranul.
- Prostul de la oi?
Cativa schitara zambete complice, intelepte si ingaduitoare.
In spate, parintele Chesarie, un batran vanjos, cu barba rosie inspicata si lunga, isi traduse zambetul de-a dreptul in cuvinte grele:
- S-a stricat batranul! Anii, ce vreti! Cu adevarat i-a venit vremea sa se linisteasca la chilie!
Lui Cleopa i se zicea intr-adevar „Prostul de la oi”. Venise in manastire cu cinsprezece ani inainte, baetan cu armata facuta, si Batranul il incercase ca pe nimeni altul."
Cititi mai departe pe site, unde sunt si fotografii ale Parintelui Cleopa:
http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...sti-autentice/