[Mihailc]

În Postul Mare își permite orice pigmeu ortodoxist fundamentalist să judece marii ierarhi ai Bisericii noastre și după aia să ne învețe despre sfințenie și alte asemenea, cu o ipocrizie strigătoare la cer. Tipologia standard a blogodoxului frustrat!

Cum poți să înalți în slăvi o mișcare care a avut pretenția că ar fi deasupra Bisericii, ca și cum Biserica ar fi un fel de departament religios al legiunii? Asta e tendință sectară și erezie ecleziologică, boală de care încă suferă mulți ortodoxiști de mâna a doua, mari luptători împotriva patimilor mărunte dar practicanți fanatici ai patimilor mari, dintre care aș aminti doar kenodoxia belferului pseudoduhovnicesc, ăla care știe cine se mântuie și cine nu, desigur imaginându-și că el are asigurat sejurul veșnic în rai.
Nu poți să salvezi credibilitatea unui partid politic fascist pe baza mărturiei creștine a unor personalități cu notorietate (și publicitate pe măsură), ignorând totuși sutele de legionari care au schimbat lejer cămășile verzi cu alea roșii.
Viața sfântă se dobândește în Biserică, nu în politică, iar când amesteci cele ale cezarului cu cele ale Domnului, catastrofa e prin preajmă și dracii jubilează.
Hristos n-a poruncit nimănui să comploteze împotriva imperiului și să cucerească puterea politică, așa cum și-ar fi dorit iudeii zeloți. Iconomia Întrupării a exclus total orice tentativă de mesianism politic, insistând pe regenerarea naturii umane, strategie divină care a și pus capăt derutei păgâne a antihității.