În prealabil postat de ioan cezar

Eu am lucrat multi ani cu oameni care au traversat una sau mai multe din instantele suicidului (de la firimituri de ideatie pana la pulsiune incontrolabila si tentativa).
Elementul comun al acestor oameni, dincolo de diversele forme de diagnostic al dereglarii psihismului, dupa constatarea si intelegerea mea, este ca traiesc intre oameni care nu sunt capabili de elementare forme de afectiune. Monstrii absentei daruirii de sine, monstrii reci care voiesc caldura dar nu ofera cu nici un chip, sunt autorii reali ai sinuciderii altora, aceasta survenind uneori ca reactie relativ rapida, alteori dupa lupte si conflicte de ani de zile.

Un om inconjurat de oameni care il iubesc asa cum este el, adica neconditionat, nu intra sub ispita sinuciderii. S-a spus ca sinucigasul este bolnav de mandrie. Dar boala celor intre care a trait sinucigasul care este? Ce nume poarta ea? Sinucigasul nu traieste in neant ci in relatii sociale concrete cu oameni vii in carne si oase. Cum sunt acesti oameni? Curati si nevinovati? Creada cine voieste.

Sinuciderea este o balarie care creste hranita de balegarul nesimtirii egoiste a semenilor.
Similar si in cazul abuzului de substante. Un dependent este o oglinda pusa in fata noastra, ca sa vedem cat de impietriti si salbatici suntem si cat de dispusi sa ucidem in orice clipa pe aproapele, daca nu cu barda, macar cu vorba, cu nepasarea, cu lipsa de elementara afectiune. Cu "e treaba ta" sau "nu e treaba mea" etc.

Dar despre aceste aspecte ale vietii (si sinuciderii) dintr-o tara considerata crestina, nu vorbim prea des. Straniu...

Sinuciderea este problema ingrozitoare a lumii care suntem noi toti si fiecare dintre noi.
Pentru fiecare om care se sinucide in lume, fie si in Kuala Lumpur, eu ma consider imediat si adinc vinovat. Fiecare e responsabil de mersul lumii intregi. Bataia unei aripi de fluture poate declansa un taifun la mii de kilometri distanta. Cu atat mai mult miscarea unui suflet de om pacatos.

Lacul straveziu si tainic al duhului duce vibratia cea mai mica a unui suflet corupt si viclean pe drumuri nesfarsite, fara "amortizor" - afara de rugaciunea fierbinte a altuia pentru lume, in duh de iubire.