[vsovivi]

În prealabil postat de DragosP

Bine dom'ne, mi-ai zis-o: sunt plin de trufie, sunt plin de falsă modestie, sunt ironic, citesc cărţi din duhovnici, nu pot să te combat ci fac numai insinuări.

...am plecat să mă culc...

Nu ţi-am zis-o în sensul că n-am avut ce face decât să ţi-o zic ţie, păi ce să am eu cu tine când mai ales că tu eşti singurul care-mi mai ţine pe aici de urât dându-mi replici... însă am fost nevoit să observ ce reiese din textul tău adresat mie fără să fiu pătimaş, căci din cuvintele tale te-am 'osândit' fiindcă am impresia că eşti o slugă vicleană şi leneşă... (te-ai pus bine cu cărturarii şi fariseii de frica torţionarilor) şi deci nu am inventat sau am insinuat nedrept răstălmăcind vorbele tale ca să te umilesc sau să te ruşinez sau să te mustru ci asta rezultă clar şi dureros Domnului din puţinul pe care l-ai scris şi prin asta se poate observa că puţinele cuvinte nu te ajută neapărat şi nu-ţi folosesc la nimic dacă ''inima ta rămâne departe de Mine''... dacă nu-ţi schimbi viaţa, dacă nu-ţi faci metanoia minţii şi sufletului, dacă rămâi necinstit şi neclintit în împietriri scurte şi unite pe la mijloc cu necuratul, pe la cinci palme.

Poţi să mergi deja la culcare şi nu te reţin, poţi să mă abandonezi liniştit... însă dorinţa asta a ta, pentru mine înseamnă că te-ai şi plictisit deja de discuţie şi asta e cea mai vicleană patimă a flecărelii care se satură mai înainte de a începe şi fuge la auto-îndreptăţire şi rumegare spre negare în ascuns şi ea se trage din îmbuibarea nesăţioasă a pântecului şi care te ademeneşte şi te duce la paturile şi hainele cele moi apoi unde-ţi promite că o să ai vise frumoase şi deşarte sau umede... pentru mândria minciunii măririi de sine care cică se odihneşte în faptele ei cele foarte mari că şi aşa n-are cu cine discuta, că doar nu este asemenea acestui vameş eretic şi prost... că doar zici că 'n-am cu cine discuta' şi speri să regret plecarea ta sau să mă bucur că bine că am scăpat de tine.

Eu mă bucur dacă mă faci mereu prost şi dacă insinuezi mereu că cică eu scriu prostii... că măcar pot să iert pe cineva făcând o faptă bună în taină... şi dacă u pleci mă bucur că-mi ţine cineva de urât.

Nu e suficient însă să-ţi pui cenuşă în cap la modul ironic... ci fapta asta ar fi trebuit să fie doar în inima ta şi tainic să te smereşti Domnului şi nu oamenilor aşteptând plata lor sau ca argument ca să-ţi dea ei ţie dreptate că te arăţi lor mai ascultător... însă tu probabil eşti obosit să-ţi aminteşti şi să vezi unde ai greşit... nu faţă de mine ci faţă de Dumnezeul marilor duhovnici şi al cărţilor pe care le tot invoci deşi precis nu le-ai citit cu Adevărat chiar dacă l-ei fi citit dumneata cândva, eu nu am tragere de inimă nici să mă apuc de ele deşi e foarte bine a citi cărţile sfinţilor... dacă vrei să te opreşti de la mândrie şi păcătuire... însă cunoaşterea nu este aia din râvna de a ştii şi atât căci cunoaşterea aia e de la diavol... cum spunea unul din marii Duhovnici:

"Cunostinta nu e cea care e dobandita in lupta pentru cunostinta ca atare. Cunostinta aceasta e de la diavol, intrucat are ca premisa o incredere trufasa a credinciosului in puterile lui. Cunostinta de la Dumnezeu, cunostinta adevarata, e cea care vine crestinului fara sa o caute in calitate de cunostinta, ci prin straduinta dupa smerenie. De aceea cunostinta adevarata nu vine curand. Si cand vine, omul cauta sa o indeparteze de la sine 'prin mana smereniei' continuand sa se socoteasca un nestiutor." Dumitru Stăniloaie

Nu s-a socotit un mare duhovnic ci aşa au scos zvonul unii din pricina mulţimii de cărţi scrise de dânsul... noi însă trebuie să urmăm pe sfinţi şi nu pe unul sau pe altul din marii duhovnici.