Cu adevărat, foarte important mi se pare postul de televizor; poate chiar mai important decât cel alimentar, pentru că răul pe care îl aduce, insidios, în om, e de natură spirituală. Mentalitatea pe care o cultivă mi se pare cu totul opusă celei bisericeşti, abătându-ne atenţia de la lucrurile cu adevărat importante către cele de consum, adică trecătoare, şi făcând din noi nişte fiinţe pasive, imbecilizate sub aspect duhovnicesc. Pentru că e mult mai tentant să zapezi televizorul decât să citeşti o carte bună sau să-ţi faci pravila.

Iar „roadele” lui sunt împrăştierea minţii, bârfa, cârcoteala, nemulţumirea, shoppingul, adoptarea stilului de viaţă şi moda vedetelor.

Apoi, dacă vrei şi să fii creştin, te vei găsi într-o contradicţie cu tine însuţi şi vei începe să faci compromisuri, încercând să împaci lumescul cu dumnezeiescul.